între mine și mine:

raiul se așază pe umărul tău

și-i încolțește din verdele mirului

uneori aranjează cu un sărut câteva pietre

ca să curgă mierea și laptele

și să sfințească țipătul zilei

între tine și tine:

eu spăl aripile întunericului cu roua de la poarta îngerilor

și le șterg cu pletele zilei

între mine și tine:

tu vii

dar ajungi după ce trec Sfintele Daruri

hai să ne mai…

Tăblița aceasta de lut

e aproape întreagă

despre îndrăgostitul din Nippur

când pe Regina stihurilor lui

a început s-o culeagă

cu scris de chimval și suspinul

de…

Te-aș alunga din amintirea mea,

Cum toamna grea alungă, fără milă,

O ultimă scânteie infantilă,

Restantă pe un cer de catifea.

Tivită e distanța dintre noi

Cu lacrimi reci, pierdute prin cuvinte.

Se sparg pe caldarâm vechi jurăminte,

Răsună sec minutele din ploi.

Privesc în gol prin zidul de tăceri

Și simt acut blestemul amânării

Cum cade peste rana delăsării,

Furându-mi timp din clipele de…

(postmodernism cu iz clasic)

Pescarul aruncă o nadă,

În nadă se-agaţă un corb,

Iar corbul arată a morb...

E morbul ce-şi dă cu pomadă.

Un soare e galben cenuşă,

Halenă de hoit şi de gol;

Îşi face din trup un nămol

Şi arde ca fumu-n ţepuşă.

Un vierme, o cruce şi-o broască

Împart întuneric la doi;

Ce negru e morbul din noi...

E moartea cu ochii de…

Prin ce aresturi unde mi-s

Elena Udrea blond încânt

ce cu Alina la Paris

mergeau la shoping…

câte zile în minut?

câte stele într-o noapte!

câte vise pe-un sărut?

câte porţi la o cetate!

câte lacrimi într-o mare?

câte aripi pe sub cer!

câte vieţi amăgitoare?

câte chinuri din blestem!

câte întrebări deşarte?

câtă dragoste pierdută!

câte oaze spulberate?

câtă moarte începută!

câte zile fără tine?

câte doruri într-o zi!

cât te mai gândeşti la mine?

cât te voi putea…

E seară! Şi-i tristă, şi-i plânsă cu ploi;

Pe uliţi băltoace se cască-n noroi,

Bulbuci se salvează, prinzându-se lanţ

La capăt de poduri, în maluri de şanţ.



Puhoaie curg repezi muşcând din pământ,

Îşi scutură coama, pădurea, în vânt

Şi freamătă cerul de nori cenuşii...

Un fulger stârneşte rumoare prin vii.



Sub bancă, un câine se-adună covrig

Şi mârâie-n blană, de teamă şi frig;

Îşi linge boticul stropit cu noroi

Şi calm îl…

ne transmitem pe calea undelor 

ne facem cunoscută prezența în eter 

colonii de furnici virtuale dependente de oglinzi monitoare 

narcisiști în ultimul hal 

credem că totul e despre noi

Se trezesc sentimentele la viață...

călcând cuvintele pe suflet,

linii paralele dezlipesc destinul de trecut.

Miroși a tâmple înflorite,

anii ți-au strecurat surâsul

în buzunarul inimii!

Auzi?

fiecare tresărire udă-n zâmbet

bătăile anilor în care ai lipsit,

diminețile rostogolesc care de lumină

peste universul adormit...

împreunarea mâinilor

copleșite-n sărutările eului divin

aduc…

pe alei primavara răsuflă despletită de nervi

matinale pisicile miorlăie languros ca la galerie

noi jucăm în prim-plan scene fără dublură

cascadorii împart câte o lalea doamnelor cu zile

de schimb

cerul îmi pictează egoismul pe biserici

îmi sădesc în suflet ghioceii ultimelor

zăpezi

trăim haiducește primavara aceasta din care tăiem

filmul voalat

arborii ating cerul deschis

cu rama tabloului prins cu rădăcini de baobab …

La stela a patra,

îndrăgostitul de la Eufrat

încă mai cântă din liră

şi stihul

împurpură piatra,

până-n străfundul duhului,

începătură slovei

cu roșul scris din primul lui…

Pe-un raft aceeași dulce amintire

un buchețel în porțelan sculptat

din haina primăverii două fire 

îmi primenesc sufletul înghețat.

Mi se-nnăspriseră oasele-n trup

și mi-era dor, mi-era atât de dor 

de mugurii verzi ce pe ram se-ntrup

și de parfumul cald de Mărțișor.

M-aș îmbrăca în floarea de cireș

când scutură pe jos alte ninsori 

să mă-nbăiez  în raza de la șes

când mă trezesc primenită în…

E arta de a ţine un penel

Alunecos, pe pânza tinereţii,

Menit să zugrăvească în vreun fel

Destinul, în culoarea dimineţii.

E-n pletele ce-şi gudură pe sân

Cu voluptate, blânda mângâiere -

Mirajul circumstanţei de păgân

Ce vrea mai înainte de a cere.

Este dezmăţul fluturilor suri

Într-o pleiadă ce se vrea rebelă,

Când deşteptaţi, halucinanţii nuri

Răzbat prin artificii de dantelă.

Mai este, peste toate câte sunt

Îngăduite în naura…

Am luat albul din zăpadă

Şi cântul de prin livadă,

Iar cu roşu dintr-o rază

Primăvara croşetează!

Răsucite, cele două

Cheamă soli de viaţă nouă.

Într-un simbol de speranţă,

Zările stau în balanţă.

Pe la colţuri, flori gingaşe

Sunt şi ele-acum…

n-a rămas din finirea ta

decât paloarea unei şoapte

desfăşurată peste grafia nopţii

ştiu cine nu eşti

măşti pe-alese

se zvântă încă sub restrişti de priviri

deşi nu mai ai trup

nu mai ai devenire

prin ecuatorul gândului îmi zvâcnesc

ecourile sânilor tăi când învăţau să zboare

să nu crezi în crezări

din îndelungul contur al absenţei

chiar şi eu beau aer şi respir apă

iar câteodată de plictiseală

îmi îmbrac…

Focul e-aprins cu ramuri uscate

şi totuşi pe vatră privirele-s reci,

se-aşteaptă-ntr-o zi să fie furate

şi duse-n altarul iubirii pe veci.

Mereu călător între mine şi viaţă

mă simt părăsit prin vise târzii,

ucis de cuvinte cu săbii de gheaţă

aştept clopotarul cu ochi sângerii.

Mai frâng câte-o lacrimă-n două

şi-o aştern peste jarul încins,

întreb vinovat clepsidra când plouă

prin vetre unde timpul…

Şi obişnuinţa îţi poate deforma
destinul Fie că-l ai sau nu la tine
Eşti un fel de tablou amator de
cuvinte Bărbat şi poet de marcă
Prima zi este o adevărată poezie
Restu-s vorbe de clacă Destin
apărut din senin pe cer Taina ta
ai văzut-o şi-a doua oară Cred
că rezistă şi la următoarele reve
deri O simplă pagină peticită
cu versuri

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

se topesc zăpezile în inima fluturilor

eliberaţi din rugina timpului

aripi de culoare

prind din rotirea spre infinit

cercurile nopţilor

se topesc zăpezile

ce pietruiesc dorul de cer

al copacilor cu păsări înmugurite

ape limpezi hrănesc

seminţe adâncite în ochiul pietrelor

se topesc zăpezile

troienite în cochiliile gândurilor

paşi noi culeg buchete de rouă

din privirile înverzite ale…

Apele și cu păunii

mi-adormeau pe hoața lunii:

''Dormi, trag clopotul de rază

vis din mugur s-ai de pază.

Dormi, ca steaua în smaraldă

când în umbra ei se scaldă.

Dormi, ca răsuflatul…