Pe când cealaltă

a dat-o în baltă

Europa de-acasă

să cazi nu te lasă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE 

Flori de diamant,

Şi fum… şi soare…

Vânt rătăcitor

În liniştea cea mare.

Eu sunt, ce nu am fost

Şi-am fost ce nu voi fi.

O… gânduri fără rost

Se joacă-n haos;

Ce din cosmogonice scântei

Nascutu-sau cu toate.

Nimicul mă apasă

Şi devine...  tot mai greu…

din fiecare umbră

în toate nopţile percepute de creier

în  mine coboară un copil cu umerii de ceară

e acelaşi în grija cuminte a nevoilor

îşi apleacă trecerea curbată

în spaţiul meu de tăcere

ca să nu-mi ocupe starea vreun anonim din lumile de jos

îmi călăuzeşte zborul pe muchia văzului

până la trecerea orbilor prin zidul atingerii

de dincolo de foc îmi ţintuieşte fruntea

o lacrimă de lumină

se…

Dacă vântu-ncet ţi-ar spune

ce se-ntâmplă printre nori,

ai crede că sunt nebune

visele pierdute-n zori.

Dacă ploi ce trec spre zare

bat în geam întâmplator,

m-ai ascunde-n fiecare

umbră smulsă din decor.

M-ai lega c-un frâu de stele

dintr-al nopţilor senin,

şi m-ai rătăci prin ele

ca durerea prin suspin.

Te-ai trezi privind cum plouă

pe trotuarele pustii,

când se-mparte clipa-n două…

ceasul se încurcase în propriile bătăi
după atâtea suişuri în dealuri
şi atâtea coborâşuri dureroase în văi

secundele se suprapuseră peste minute
în uriaşe mormane de bolovani,
orele căzuseră peste zile, iar săptămânile 
peste lunile neîncăpute în ani

se adunaseră acolo grămezi imense de 
ceasuri, de clipe şi de noroi
peste care timpul trecuse fără să-i pese
şi fără să-ntoarcă vreodată privirea-i
de gheaţă-napoi

întinde o mână ca o floare culeasă dintr-o idee părăsită

primește o floare ca o idee culeasă dintr-o mână părăsită

pe buze curge o emoție de tei…

Urlă doru-n şoapta goală,

la miez de noapte te scriu în stele

s-adormi plângând de şoapte amintite,

să te trezeşti cu mine în zori.

Te-aleg din lacrimi să te sorb în gând,

lumina ta în ochii mei să piară veselă,

buzele moi în cafea ţi le arunc,

de dor, cu dragoste să te dezmierd.

Te rog, nu fi doar un moment de  magie

irosit în timpul  meu pierdut pe veci,

sau tablouri vechi în suflet moştenite,

nici calvar de fum…

cu dinţii lipsă,

de pânza fără cer-

ul cu tine

şi merg la amanet

cu noaptea-n cap

să pun gaj

pe amintirea de ieri,

gândul

trimis peste fileu

(ca la tenis)

în căutarea

back-end-ului

tău,

sufletul de

game, set şi…

Conturează un drum prin mine

din tăișul iubirii

așa cum n-am crezut că poți sculpta

până la os

nebunia firului de iarbă

visându-și zborul

dorește-mă

o altă muză zidită în tine

îți țin inima

să n-o ia la vale printre păpădii

oprește mugurii

să nu explodeze în alb

adună extazul

în cele mai vibrante culori

să ne fie cântec

peste tăcerea absurdă.

în miezul primăverii

mi-am…

Când timpu-şi cerne clipele în mine

şi le-ntregeşte-apoi în veşnicii,

constat că viaţa nu îmi aparţine

şi totu-i doar o joacă de copii.

E-o trecere-n abis printre-amintiri

îmbătrânind mereu în primăvară,

când anii mor cu primele iubiri

şi frunzele la tâmple se coboară.

Sunt doar nimicul ce-ntregeşte clipa

o punte prinsă-n grijile de ieri,

în palma mea işi odihneşte-aripa

tristeţea-nmugurită-n…

țin în cârcă diminețile și nopțile din cap

le rumegă silențios e încă liniște în jur

rostogolesc liste de gânduri și le dau foc

miroase a timp ars și-a noroi pe alocuri…

în grabă

să ajung acasa

dorului plecat

în calea ta cu gândul

primenit de potecile norilor,

cu picioarele lăsate-ntr-o baie

fierbinte de nisip,

să-mi sfârâie călcâiele minţii

uitate

de tine.

Aşteptam.  

 14.02.2014, ora 17’57’’

nu mă-ncălzesc şoaptele tale

cu ochi de stâncă denivelată

nici instinctele măştilor ce scuipă în batjocoră

suferinţa infinită a topirii

şi nu mă răcesc ca atunci când din jos

se desprinde viaţa de trup

mai repede mă înalţ

pentru că Dumnezeu m-a strămutat pe o planetă

unde liniştea deplină îmi mângâie tâmplele

mai gingaş decât o făcea primul sărut

să-mi ascund trăirile

sub protecţia fină a…

descoperit într-o zi de toamnã târzie de adam

poate era o formã de a eluda cumva interdicţia

aşa putea atinge seva cunoaşteri fãrã sã muşte mãrul

dar asta îl cam ameţea pe sãrmanul bãrbat

şi cum starea aceasta îl fãcea sã vadã raiul mai roz

pe eva mai frumoasã pe deal o casã pe dumnezeu tiran

nu i-a mai rezistat veninosului şi a vrut totul

...........................

poate dacã descoperea…

Mai caut stele ninse, mă întomnează brume -

Sculpturi de alabastru mă picură în soare,…

Şterge-ţi, iubito, ochii de lacrimi,

Mă doare-n străfunduri a ta suferinţă,

Mi-e trupul o lavă ce arde în patimi

Şi-ţi văd…

Lumină-n veşnicie 



Suntem călători pe cont propriu, 

trenul pornit în călătoria …

drumul petrecut prin tine

e sinistru să nu te mai ştiu

mi se pare enorm cerul în care

mă arunci

nu mai e albastru în sticlă

verdele e o parte din memorie

o să spui

femeie, e iarba de sub picioarele

unei livezi cu dispnee

eu înfloresc aşteptări

sub ploile care-mi scutură rodul plăpând

şi netezesc ultima hârtie împăturită în grabă -

îmi scriseseşi pe ea un poem…

Vine primăvara ca un rai pe șesuri,

Pașii de o seară se tocesc de mersuri.



Muguri fără frâuri galopeaz-a verde;

Hai spre zări, iubito, nimeni nu ne vede! 



Stau copacii singuri pe sub ceruri large;

Din albastrul zării vor sosi catarge.



Colbul altor drumuri vor dormi-n desișuri;

Să păzim prezențe pe tăiș de șișuri?



Ca o desfătare, urcă-n munte cerbii

Ca să pască zarea de pe colțul ierbii.



Prin pădure…