timpul e timp

pentru o recuperare

(fie ea şi) mentală

dacă din suflet porneşte

şi e curat

în mocirla gândului 

din dimineaţa

cu porţia de empatie

încifrată

în ocazia

de albastru.  

01.02.2014, ora 13’40’’

dincolo era o masă

stătea picior peste picior ca un veteran de război

ce sărbătorea onomastica…

Rezumă-mă la tine ca să nu plec spre alta,

Căci iarna sapă-n gânduri și îmi turtește harta.

Cultivă și tăcerea când ai ceva a-mi spune;

Nu-mi îndrepta destinul spre-o nu știu care lume.



Hai să ne-avem sălbatici în albia de mistere-

Doar un chiolhan-dorință, pe zi, atât ți-oi cere,

Iar când mă doare capul, să-i mângâi părul, fruntea;

Va fi,-nspre-mbrățișare, tandreții noastre puntea.…

chiar și omul nopții era gelos

de câte ori întârziasem să-ți arunc inima

găsise ghetele cu care m-ai așteptat ultima oară biletul de zăbovire prin foc

suplimentul de răbdare…

Iubito, pășește pe flori necrescute 

păstrând la picioare miresme de brazi 

şi-n limpezi izvoare de mulți neștiute 

să stingem tăciunii tristeții de azi. 



Dă-mi mâna, iubito, și vino cu mine 

se-ntâmplă în gând să iei altă cale, 

pe muntele vieții prăpăstii străine 

pândesc fericirea și-n hău o prăvale. 



Privește cum crește al…

uneori

Amorate

se ia prea în serios

din dragoste

jucăm ceva din Rusia

cu cinci cartuşe

în butoiaş

mă înfăşoară strâns

sărută până la sufocare

arzoaică nebună

trage şi râde

în hohote

trage iar

din nou

 mă înjură frumos

cu degetul înfipt în cer

trânteşte furioasă

viaţa de perete

şi pleacă fredonând prin ploaie

să te gândeşti din când în…

solubili pe zi ce trece tot mai mult

”strivim întunericul„ sub călcâie 

în turn liniștea curge din mormânt

și păsările își înghit urletele

pe post de hrană

săgeți otrăvitoare stau sub tensiune

tremură mâna ucigașului din umbră

scutul ciuruit cheamă rugina să-l acopere

poate că timpul ne operează fără să știm

pe cord închis sau deschis

pentru el  totuna e

numai să nu-l auzi cum taie

din incolorul…

prin coridorul rece şi întunecos al morţii

trãiesc clipe în care niciun fel de fir

nu-mi poate oferi o cale de ieşire

din labirintul propriilor mele fantasme

iar tu zâmbeşti a primãvarã de peste munţi

precum un ghiocel rãzvrãtit

ochii mei îţi adulmecã cu nesaţ fiecare înflorire

aduc dovezi despre trupul tãu

sunt indiscreţi

te dezbracã

îţi reaşeazã fiecare petalã

dar nu te…

m-am deşurubat

în dimineaţa asta,

să plec,

să mă caut,

să mă găsesc,

să mă aflu în cuibul

de tine lăsat undeva

ca o închisoare

cu zăbrele de cer

într-o senzaţie de liber

(con)strâns de aripile

ce nu vor

să se mai deschidă,

să zboare decât

în albastrul tău

necuprins de mine

şi albul covor…

cuvinte nespuse nici de tine

zidesc stări ce ascund mâini întinse

tu de o parte

eu de cealaltă

resuscitări de vene

braţe torsionate

de gânduri rebele

invizibil era zidul atunci

acum gros de stări cu miros de carne

şi o noapte de dragoste după care tânjim

timp încremenit

pe gândul fad

urme de paşi

paşi de cuvânt fugind de colo colo

eu de o parte

tu de cealaltă şi mai departe

cu urechea…

am locuit o vreme lângă ocean

eram două golfuri cu ieșire la cer Doamne nu-i așa că aveam voie

să plimbăm toate undele până la ușa raiului

(am și acum câțiva bănuți de la vămi)

aș fi vrut să împiedic refluxul însă altfel n-ar mai fi avut rost

înălțările aproape perfecte

ne-am hrănit sufletește însă eram mereu flămânzi

și pentru că deschideam ferestrele în același timp

ne-am ales cu o recompensă astrală un resort…

nu ştiu dacă sunt fericit sau trist

locuiesc printre anotimpuri şi

uneori desenez inimi

pe chipurile de pe icoane

de fiecare dată când se pleacă

aud ţipete văd noaptea

cum inundă încăperea

în care

te aşteptam

liniştea îmi mângâie fruntea

oprită între…

puzderie de oameni pe autostrăzile vieții

se circulă în toate sensurile fără limită de viteză

regulile de circulație nu au relevanță

poate au fost făcute pentru a fi încălcate

dă-i bice așa omule

cine mai reușește să-și mențină respirația  constantă sub centura de siguranță

când soarele stă cu ochii închiși

bine de…

Când îngerii-s lăsaţi să zboare fără aripi

Prin vremuri nămoloase şi toate-n voia sorţii,

Doar pronia cererească mai poate să îi scape

Din gheara mult prea rea şi fioroasă a morţii.



În ţară unde nimeni nu ştie a ţine cârma

Şi zborul către viaţă e frânt din nepăsare,

Bolnavi ne sunt păstorii, bolnavă e şi turma,

Ei sunt după putere, iar noi de resemnare.



În goana după posturi plătite şi călduţe

Au sugrumat din faşă tot ce le-a stat în cale

Şi…

Ţi-am atins surâsul cu o floare

şi pleoapele uşor le-am sărutat,

neliniştită umbră ce tresare

pe piedestalul zilei ce-a plecat.

Perna-mbrăca al viselor contur

simţeam cum esti atât de fericită,

şi dincolo de tot ce-i bun şi pur

privirea ta mai poate fi-ntâlnită.

Bătea-n fereastră vântul ca o rugă

de-a te răpi într-una dintre vieţi,

dorind eternităţii să te smulgă

când ne vom rătăci prin…

nu vreau în acceptare smerită să învârt jurubiță timpul

împrejurul respirației mele hoinare

laxitatea secundei am s-o port în tocul pantofului ce desparte

bulevardul trăirii roșul mâniei vrea să cotropească imperiul zbaterii între stâlpi de abis

armonia gătită în alb unde să măsoare spațiu

ce-i cu tine te crezi regina balului nici invitată n-ai fost

nu exiști într-o lume cronofagă prea…

când umbrele îndeamnă

şi mersul e pe jos

încerc meticulos

să mă dezbrac de ierni

de după zidul înserării mele

în răstignirea clipei…

ne fură moartea la cântar

ne fură moartea la cântar

și noi nici  nu avem habar

zburăm pe-o verticală frântă

avem credința noastră sfântă

gustăm arome de silabe…