Dau delete la iluzii

[chindea maria elena]

 

nu vreau în acceptare smerită să învârt jurubiță timpul

împrejurul respirației mele hoinare

laxitatea secundei am s-o port în tocul pantofului ce desparte

bulevardul trăirii roșul mâniei vrea să cotropească imperiul zbaterii între stâlpi de abis

armonia gătită în alb unde să măsoare spațiu

ce-i cu tine te crezi regina balului nici invitată n-ai fost

nu exiști într-o lume cronofagă prea multă foame oarbă din demult și-a devorat picioarele

acum ronțăie obstinat din vertebre

imperfecțiunea n-ar fi o problemă de nu s-ar lăsa

virusată de întuneric deschidem prea des uși de fum și credem că-s porți de cetate

oraș de fantome desenează țipăt pe dale de frică

sub tălpi în loc de marmoră iluzie calpă

îndes gânduri de sticlă la subsuoară

imberb merg pe fir de genune fără prăjina balanței lăsată amanet

pentru coșulețul cu fructe artificiale 

discursul despre lașitatea poleită ce are acces la butoane

este arhitectura pe apă punctele cardinale ale ideii strâng pereții clipei  armonică

pământul se transformă în țărână acidă fără altoi de ceruri

nimic nu poate fi luat în posesie totală

fără să pună pe rafturi recolte halucinante taxă pentru aerul pe care-l respiră

orizontul

n-are voie să se dilate-n orice privire

egalitatea e doar în litrul de sânge donat periodic efemerul să mai slăbească o clipă

strânsura din carotidă

și dacă te-aștepți să primești la cină pâine harică

eroare

doar cupa de cucută întinde spre tine buză nesărutată ce mai aștepți 

aluneci benevol în moarte ca-n brațe de iubită

fără să înțelegi cum de raza de soare nu risipește coșmarul deși pielea îți fierbe

și golgota sapă în tine fără odihnă înfășurat în memorii

pânza de păianjen a așteptării sfredelește clorhidrice labirinturi

răstignirea pe nervurile clipei 

înghite infinitul din mine

 

și-odată cu el înălțarea care m-a rătăcit

 

[Chris]

Da, Gerra eşti inconfundabilă :))) Citit cu drag :))

[Ion Lazăr da Coza]

Regal de metafore.

Îmbrățișări, Gerra.

da Coza

[gina zaharia]

și dacă aș fi citi doar titlul și versul de final ți-aș fi recunoscut stilul

admirație!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

complexitate lirică, îmi place realismul fără perdele de cuvinte „maneliste” sau ”telenovelistice ”...

[Sofia Sincă]

Amplele metafore, lungi şi alunecoase, nu sunt decât stările sufleteşti, ce reflectă traumele eului poetic căruia îi este interzis să viseze.

Într_un amestec suprarealist - afirmaţii bizare, fanteziste, abstracte. Dar dacă luăm versul separat, aproape fiecare duce cu el o revoltă pentru neputinţe, zbaterea fie şi pentru o clipă de viaţă doar,  moarte lentă prin diferite metode. Dar şi sarcasm liric pentru aceleaşi motive.

Apreciere deosebită Mari Ela pentru puterea ta creativă. Cred că este cel mai amplu şi mai elaborat poem al tău. Felicitări!

Sofy