frunzele curg prin inimi de paltini

spirite zăvorâte în muguri trezesc

gândul ramurilor spre cer îşi îndreaptă

nefirescul surâs înălţat printr-un gest



dezmorţind netimpul uitat prin unghere

şoptind ne'nţelesul în al iernilor sens

vremelnic se-aştern primăverile-n noapte

visele prind putere prin iubirea din vers



strecurat în privire timid e un verde

cenuşiu înserarea îl alungă-ngheţând

lumina la…

Îmi e dor de tine

sufletu-mi pustiu,

căci inima îmi e de gheață

și gândul un suspin,

Lumea toată tace

și ale nopții șoapte

mă biciuie pe spate,

Pieptul tău îmi e fereastră

buzele cărbuni aprinși

dar eu sunt păcat și teamă

și zbor de foc divin,

Stau și te privesc

statuie fără chip

mor și mă renasc

și din cenușă mă ridic…

De ziua poeziei, în patria

Limba Română,

în care a clădit poetul citadela,

peste vremuri și oameni,

eu umilul urmaș de scrib mă

încumet să cuget

 și să mă înțelepțesc.

De ziua ta poete, o clipă

lumea s-a oprit

într-o pioasă reverență, așteptând.

Numic nu mai…

Să hoinărim prin marea plictiseală

Plimbându-ne cu mâinile la spate ,

Să ascultăm cum apa-n ţărmuri bate

Şi cum trec anii fără socoteală.





Să ne-mbrăcăm cu hainele de gală

Care-au zăcut în lăzile uitate ,

Să bem din vinul toamnei jumătate

Ca să uităm de vârstă şi de boală.





Vom sta în târgul nostru la taclale

Şi vom visa Orientu-n baclavale

Şi uite-aşa va trece timpu-ncet







Ca-ntr-o poveste fără de…

dacă am îmbrăca aceeași pelerină

oare s-ar strădui să acopere toate oceanele pe vreme de furtună

ar mângâia glezna pământului în același ton cu noi

cu flacăra ar…

Se scutură pe câmpuri, azi, cenușa

Am ars ca tine, omule de lut,

Deși-nchisesem dinspre soare ușa –

Să nu mi se zărească trupul slut.



Eram un semn, o floare împietrită,

O slovă aruncată pe un rând,

Neînflorita nopților, cernită,

În orga ploilor, mereu, plângând.



Mă luminase cântul stivuirii

Și înflorisem în al serii nai

Purtând pe…

 Se sting flori înghețate la margine de clipă,

 Eu rătăcesc prin timpul vremelnicei zăpezi,

 Rup zodia tăcerii fulgi albi făcând risipă 

 De vise și iubire. Ei plâng, dar tu nu-i vezi!  

 Primesc arar scrisori albite de ninsoare,

 Cu greu pot desluși cuvinte scrise-ngrabă,

 Cum să te vindec oare de îndoieli fugare?

 Triști îngeri din icoane se-nchină și te-ntreabă!

 Nevindecate doruri captive-n alb și negru 

 Se…

Nascuta la Brebu-Prahova, 1952, Septembrie ,27 . Primii pasi in arta folcorica i-a facut la 12 ani in cadrul Ansamblului Folcloric al Palatului Culturii Ploiesti. A continuat sa participe la numeroase concursuri interjudetene si nationale de folclor, unde a primit aprecierea publicului si a juriului, doar…

Poate pe la tine a venit iarna

așa cum ar fi trebuit să fie,

pură, caldă și aproape

în jurul bătăilor inimii mele.



poate pe la tine ninge cu puf de îngeri

sau cu pași iuți,

așa cum se întâmpla în adâncul altor ierni.



poate că tu îți mai poți aminti

ceea ce eu nu pot uita

despre dragostea noastră.



poate privirea ta mai vede bucurii

curate

care altădată

ne cutreierau îmbrățișarea.



poate…

Am scăpat  clepsidra la ieşirea-n poartă,

Miezul a rămas sub crucea-naltă.

Dâra de nisip  zboară mereu spre stele

Ducând la Domnul viaţa din ulcele

Şi ca mulţumire spaţiul se dilată

Rotindu-ne…

de ce-aș mai apropia orizontul

atâta timp cât antrenorii de zmeie sunt în grevă

joacă șotron

într-o fereastră potcovită…

Primeşte astăzi razele de soare

să le păstrezi în fiecare gând,

şi poate-n altă clipă viitoare

vom încălzi cuvintele pe rând.

Nu vreau decât să-ţi fie bine

oricât ne-ar blestema în seri târzii,

aceiaşi sfinţi cu ochii de feline

goniţi din rai prin alte galaxii.

Să te ascund cu sufletu-n pădure

unde sălbatici cai se odihnesc,

printre miresme fragede de mure

şi nechezat de mânji să te găsesc.

Să-mi spui…

Lacrimile mele,

 ploi de gânduri sinucigașe.

În preajma morții poezia

a plecat smerită, că nu poate

găsi taina întoarcerii,

unde toți eram suficienți

într-un atom.

De la protozoare încoace

dezvoltăm ciclul sorții,

și nu știm dacă suntem ce trebuie,

nici până…

ochii larg deschişi ceaţa şi fluviu miros de alb  

odată cu trecerea ta

prin mine 

vânt rece furtuni se opresc

respiraţia luminii în clipă

e atâta dimineaţă

mănunchi de raze

nerăsărite încă

îmi prinzi pe sub val

încet

să nu se tulbure

atunci

când  ne suntem

sau când

de atăta dimineaţă

ne-am fi pierdut demult

 …

plec pur şi simplu precum un soldat necunoscut

nu-mi las nici umbra sã facã contra-apelul

doar îmi sãrut iarba aceasta verde care se înclinã

la trecerea mea prin viaţã

de parcã mi-ar şti pasul

de parcã mi-ar ierta coasa

de parcã mi-ar fi ascultat visele din vis

şi atunci când îmbrãţişam cerul

dar şi atunci când mã înveleam cu pãmântul

şi când te ţineam în braţe

dar şi când îl cãutam pe dumnezeu

alergând dupã fluturi alergând dupã…

am cercetat adâncul din mine
până mi-am rănit sufletul
într-un colţ de singurătate

cu o durere ascunsă
în agonie sângerează

iluzii

                -duet poetic-

Iolanda Şerban@ & Iordăchescu Dragoş…