Sa hoinarim

[Trandafir Simpetru]

Să hoinărim prin marea plictiseală
Plimbându-ne cu mâinile la spate ,
Să ascultăm cum apa-n ţărmuri bate
Şi cum trec anii fără socoteală.


Să ne-mbrăcăm cu hainele de gală
Care-au zăcut în lăzile uitate ,
Să bem din vinul toamnei jumătate
Ca să uităm de vârstă şi de boală.


Vom sta în târgul nostru la taclale
Şi vom visa Orientu-n baclavale
Şi uite-aşa va trece timpu-ncet



Ca-ntr-o poveste fără de final
Noi, plictisiţi, juca-vom tabinet
Pe masa cu dejunul matinal.

[Chris]

Am cititi cu plăcere! :))

[Mihaela Roxana Boboc]

Uite, mi-a făcut poftă de tabinet această poezie. :) În rest, să hoinărim!

[Vasilisia Lazăr]

Frumoasă poezie, dar nu e sonet, deși, dacă mă uit bine, nici n-ai scris undeva că ar fi sonet. :)

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Un sonet... imperfect.

Sonetul este alcătuit din două catrene și două terţine, versurile au unsprezece silabe, în ritm iambic nu trohaic; catrenele rimând după structura a-b-b-a, b-a-a-b, iar pentru terţine, rima este c-d-c, d-c-d. Ultimul vers trebuie să fie o chintesență filosofică. („Nu-nvie morții - e-n zadar, copile!” Eminescu).

Ca poezie - se acceptă.

da Coza

[Sofia Sincă]

Mesaj apăsător, născut din cotidian. Poezia bine construită în afara unui vers, care se cam împotmoleşte.

Şi vom visa Orientu-n baclavale - încearcă şi recită-l cu voce tare. Prea multe verbe greoaie, v v b v, iar accentul nu pică săltăreţ ca în celelalte.

Oricum am citit cu plăcere!

Sofy