mă caut în locul unde 
mi-am pus tăcerea pe ochi 
departe de mine
tot ce vine îl las să mă cuprindă
nu mai dorm

Sunt singurul ce dincolo de trepte

nu s-a oprit în templul cu minuni,

şi n-a-ncercat pustiul să-l îndrepte

punând iubirea-n braţe la nebuni.

Nepretuindu-şi timpul printre vise

a fost pierdut în ochii tăi căprui,

lăsând durerea pleoapelor închise

tribut al nemuririi prin statui.

Şi ţi-a mărturisit cu adieri pe frunte

când ancorau tăceri în portul unui gând,

de frumuseţea clipelor mărunte

pierdute-n amăgirea…

Țin minte…

Țin minte câteva vorbe

De pe când copil eram,

Să respect țară de țară

Om de om și neam de neam.

Țin minte câteva vorbe

De pe când eram copil,

Să respect pe orișicare

Fie…

lasă-mă să tac

în goana catargelor să ard lacrimile

sufletul prins între două mări 

stindard

mai apoi surpare în seva frigului

contur în mireasma pură a inimii

lasă-l

linie ce șerpuiește peste harul mușcat

legământ cu sunetul morții

ultima legătură cu privirea îndesată în tâlcuri

nu-i o întâmplare când ancora scârțâie a noapte trudnică

destinul e prins în căngi

scadența curge candela…

vrei să intri-n carnea mea

şi te-ntreb

la ce-ţi va folosi această rută deratizantă

pe ce os strâmb te vei prelinge

până-n miezul mărului

Seara, îngerii beți cad din ceruri

E vremea când au pus de-o băută

M-ar  îneca ușor în băi de miruri

Dar au prea tare mintea abătută.

Seara, stafii ce umblă amețite

Îmi dau fiori zbârlindu-mi părul

Și-mi umflă ochii în orbite

Că văd de-aproape viitorul:

Seara, te-aștept pe tine, Mărioară,

Iubirea mea lungă de-un…

Cai în galop, gândurile

pasc ţărmurile îndoielii.

De aş putea să prind

o amăgire de certitudine

acolo unde clipeşte eternitatea.

Fiară îmblânzită

pe centura necuprinsului

să sfâşii ipotezele.

Nu-mi este dat să trec…

Dac-ai fi bărbatul nopților târzii,

Clipele febrile nu mi-ai pângări,

De la scopul vieții nu ai absenta,

Iar orgoliul rece ți s-ar revoca.

Ți-ai aduce-aminte că există „noi”,

Ne-am spăla în rouă, nu doar în noroi,

Focul pasiunii nu s-ar risipi,

Ițe de-ntuneric n-am mai plămădi.

De minciuni rebele n-ai face abuz,

N-ai lupta cu cețuri aspru și confuz,

Poarta spre iubire nu ți s-ar bloca,

Gustul…

Pe pragul timpului alb

I-ai dat paingului

sporul înalt de-nțelepciune

că firul lui

subțire

ca duhul plutitor

tristeții din oglindă…

mai du-te bă,

să te macheşti!...

păi tu vorbeşti?!

tu, care te învârţi ca nulul

şi numeri până să mişti pulul?...

păi ştii tu arta,

ai tu harul,

s-arunci în unghiuri faste zarul,

din cot, strunindu-i orice dungă

prinzând pe el bătaia lungă,

sau şase-…

un gând despletit dintr-un nor portocaliu
zace de-un veac pe caldarâmul tăcerii
târziul nins între noi
să ne prefacem că suntem
acoperiş gândurilor
flori de gheaţă înmugurite cuvinte
aţâţă nimicul
iubite
mi-e dor de soare

Elbe, o pasăre în captivitate

plânge durerea aripilor

cărora li s-a interzis zborul

în fiecare noapte

ascunsă de privirile

 asupritorului în somn

pasărea învață

să cânte cu aripile lovind

clapele nevăzute ale aerului

înduioșat de suferința ei

vântul doinește la fereastră

iar pasărea adoarme fericită

Elbe, într-o zi

ușa coliviei se deschide

dar pasărea confuză 

în loc…

Graţioase demoazele…

Pe la ninguri se adună

Şi postează poezele-

Despre lună…

Sărută-mi obrajii şi lasă-mi în dar,

loc între tâmple când visul tresare

se-ntâmplă ca vântul să bată mai rar

şi file s-au rupt din vechi calendare.

E dorul prea mare când nopţile plâng

şi fulgeră-n golul din şoaptele tale,

lovite de stânci se-ntorc şi se frâng

săgeţi de lumină ce-n zări se prăvale.

Atinge-mi o pleoapă şi spune ce simţi

privirea aşterne-o pe umerii goi,

în ultima noapte să plângem cuminţi

pe marginea…

În noaptea asta alb voievodală,

La fel cum toate sunt atunci când pleci,

Mă simt, iubite, ca o castelană

Închisă-ntre pereți cu umbre reci.

În patul alb, cu nebunii de-o vară

Mai simt și-acum mirosul tău intens.

Plâng nostalgii pe strune de vioară

Și spun povestea ultimului vers.

Pe umăr mi-a rămas o sărutare

O simt și-acuma - fald de catifea.

Păstrează urma buzelor fugare

Lăsate sacru peste pielea…

 Când îți rezemi chipul 

 pe umărul meu 

 visele amorțite renasc

 

 Ești pasăre-n cuib

 și-adormi o secundă

 țesând curcubee

 în lumea ta necuprinsă.

 

 Sunt salcia ta

 cu brațe aplecate către pământ 

 hrană să-ți secer

 cu boabe de rouă

 șterg pragul ferestrei deschise

 de colbul arid chipul să-ți scutur.

 

 Sunt cer și pământ,

 când mâna mi-o strângi

 sunt geamăt de lună

 când nu…

I-am spus castanului

că numele lui i l-am dat

unei fete cadou,

era octombrie şi era ziua ei

şi numai dăruindu-i nume de castan

puteam să-i spun că mi-e dragă.

 …