Elbe, o pasăre în captivitate
plânge durerea aripilor
cărora li s-a interzis zborul
în fiecare noapte
ascunsă de privirile
asupritorului în somn
pasărea învață
să cânte cu aripile lovind
clapele nevăzute ale aerului
înduioșat de suferința ei
vântul doinește la fereastră
iar pasărea adoarme fericită
Elbe, într-o zi
ușa coliviei se deschide
dar pasărea confuză
în loc să-și ia zborul
cu aripile lovind
mâinile răpitorului
intonează cântecul răzbunării
Elbe, în fiecare noapte
vântul dirijează
un cântec din aripi
până la înălțimea
zborului iluzoriu
iar pasărea adoarme
fericită
Adaugă un comentariu
Vă mulțumesc pentru comentarii! :)
O poezie-metaforă foarte sugestivă.
da Coza
Mulţumesc, Corina!
O lecție de viață. :) Frumos!
Va multumesc pentru cuvintele frumoase!
O poezie care m-a rascolit. Felicitari!
Vă mulţumesc frumos pentru lectură şi pentru comentarii! :)
Frumos! Lecturat cu drag!
Ca într-o poveste cu pasărea măiastră închisă în colivie sau pasărea spin, care nu cântă decât o singură dată, la împerechere. O poveste dulce, tristă, impresionantă.
Dar rămâne o poveste - stilul tău.
Sofy
Incitanta ''Lectia de zbor''. O lectie de viata, carevasazica. Frumos, Crisina! Drag,
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE