ținută de seară

[petrut dan]

rochia pe care trupul tău o face

să pară mai mult decât îndrăzneață

în felul dragostei

sunetul aripilor dislocând aerul

mă poartă de-a lungul șirului de cuvinte pe care iubirea le sacrifică

într-un război fără sfârșit

și

fără onoare

mișcarea buzelor mă face să mă rotesc din ce în ce mai puțin conștient

până când îmi aud numele alături de teama intelectuală

de începutul de basm al sfârșitului

 

și totuși anii continuă să treacă

 

rotund

visceral

implacabil și convingător precum luna în faza ei cea mai apropiată

de

imaginea unei umbre ce ridică nisipurile –

tu

doar cu cerceii pe tine

 

nu există atracție mai puternică decât singurătatea romantică

asemenea unei lumini difuze 

starea de nou a ființei

mă cuprinde de umeri

după dorința părului tău minunat

iar

iubirea îmi scoate din memorie drumul spre casă

de o nechibzuință profundă

 

abia pot să respir

mă lupt cu o gheară mai veche decât moartea primului om –

iluzia că dumnezeu nu se amestecă

[petrut dan]

Monica, îți mulțumesc, apreciez prezența constantă și frumosul comentariu, cu drag!

[Monica Pester]

Atâtea înfățișări ale iubirii nu am citit cred, niciodată. Și toate aceste fațete, 

pe larg și impecabil descrise, desigur reiterează in real trăirile și multele simțiri ale autorului. Suflet bogat, iubire plină, majestuasă.

Sfârșitul, dacă nu te bulversează, te lasă să-ți gândești viața de la

capăt. 

Nu știu multe cuvinte, 

Poete !

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, vă mulțumesc pentru comentariu și vă asigur că nu ați stricat nicio ordine, aveți locul dvs în rândul colegilor care intră în pagina mea și vă asigur că apreciez mereu prezența și semnele pe care le lăsați, cu stimă!

[Stanescu Valentin]

Observ că patru Doamne te-au aşteaptat cu un nou poem de dragoste. Am stricat ordinea fiind al cincilea care îţi trimite semnul ’’Îmi place’’. Mă întreb dacă a fost scris cu mai mult timp înainte şi l-ai postat acum să ne mirăm de vulcanul de cuvinte şi imagini fără egal sau trăieşti continuu în visul unui adolescent... Mulţumesc pentru intensitatea poemului. Cum ar fi arătat el în patru catrene?