Vară uită-ți visele!

[C.Titi Nechita]

Vară ce-mi culci pe sub gene visele din nopți cu iele

Ce mă-mbie din sprincene să-mi pun zilele-n atele,

Vrei să uit dureri, migrene, să intru în joc cu ele

Și-amăgit de vrăji viclene să-mi iau zborul către stele?

 

Iar când razele selene se dezbracă de umbrele

Să cobor iar prin poiene s-aprind focuri din surcele,

Să strâng flori de sânzâiene pentru toate câte-s iele

Și spre zări nepământene să alerg la braț cu ele?

 

Să uit nopți bacoviene ce-au strâns nouri sub perdele

Provocând adânci cangrene printre dorurile mele

Ce cu noduri gordiene și-au prins flori de albăstrele

Printre flori de sânzâiene și s-au logodit cu ele?

 

Vară, vară, de sub gene uită-ți visele cu iele

Ce mă-mbie din sprincene să-mi pun zilele-n atele!

Mai bine ți-oi scri catrene și le-oi pune printre stele,

Eu să-mi alung din migrene, tu să te mângâi cu ele.

[Stanescu Valentin]

Domnule Nechita,

am trecut nocturn descântec în ţinut de Sânziene şi-am rămas în gând c-un cântec prins în dansul lor de iele...

 

Aş duce finalul ’’Eu să-mi alung din migrene, tu să te mângâi cu ele.’’ către o formă de acest fel:

Eu să-mi sting adânci migrene, tu să te mângâi cu ele.

[Ada Nemescu]

Frumos....

De-ar fi fără migrene și cangrena,

Azi cu flori de sânziene...

aDa