nu le mai cercetez motivele

 le dau drumul

 în singura clipă rămasă la poartă 

 îmi place emoția aceasta 

 pe prispă este mereu loc de câte zece

 împart cu tine fiecare atingere

 din adâncuri

 buchetul colorat desface mierea nimb

 grânele cresc

 nu știu care dintre noi le-a semănat dar

 se vor coace doar în această clipă

 dacă te vei auri 

 îmi vei spune da

 mai știi treapta care…

in jurul tau lumina valseaza, sufletul creste si simti ca aceasta zi nu poate sa fie decat a ta, intreaga, fiecare clipa te inalta, te copleseate si iti aminteste cat de iubita esti de cei din jur...Azi de ziua ta aduni in palma frumusetea si iubirea din jur.

Cu toata dragostea iti doresc din suflet multa sanatate, sa ti se implineasca toate dorintele si neaparat sa fii fericita in fiecare clipa!

La multi Ani!

si…

când umbrele sunt mai înalte decât făpturile copacii ascund roadele

pârguite de  luna plină în ungherele timpului

……………………………………………………………….

ochii rotunzi de visuri  îşi leapădă pleoapele la margini de cer

nu mai e timp pentru vis!

 păsări rătăcesc triluri albe peste câmpul aprins de dorinţele macilor

 nu mai e timp pentru cântec!

aripi se târăsc peste inimile descompuse de ploi  în particule translucide de…

oricâtǎ binecuvântare

aș gǎsi deasupra ta niarne*

uneori sunt tristǎ

nereușind sǎ triez cuvintele dupǎ adevǎr

alunec peste spaima întinsǎ de ele

ca și cum

pajiștea dinaintea-mi ar fi un cântec al cerului

prǎbușindu-se-n ape

cu mine cu tot…

Nu vrei să fii prietenul meu?

Sunt singur

Şi am descoperit că singurătatea nu face bine

Sunt singur

Cred

Dacă aş avea un prieten

Cuvintele nu ar lovi doar în mine

când se întorc

Cu ecoul

Nu vrei sa fii prietenul meu ?

mi-a rămas un strop de lumină

şi vreau

să-l dăruiesc cuiva

uite,ţi-l întind pe bucata asta de pâine

mănâncă cu mine

e cam uscată dar e bună

satură…

nu vrei ?

promit să împart cu tine…

Prin care parc, călcând zăpezi  neîncepute

Ascunzi privirea mea rămasă-n tine-aprinsă,

Și-n care zări cu ochii minții doar văzute

Mai cauți pâlpâiri dintr-o iubire stinsă?

Și unde-ascunzi tăceri de vorba mea rănite? 

Și pașii unde ți se-opresc, prin iarna grea?

Trăiri de ieri zvâcnesc de dor ademenite,

Dar între  noi se-nalță doar troienele de nea...

O recunoști? E-aceeași bancă-nzăpezită,

Ningea și-atunci, un joc…

S-au rătăcit colindătorii

În petrecute sărbători

La geamuri se anină zorii

Trezind ai viselor fiori.



Buchetele din flori de gheață

Ne lăcrimează pe pervaz

Și toate-s numai dimineață

Zidite-n ridul din obraz.



E numai iarnă prin perdele

Și prea mult alb printre tăceri

Sunt mulți colindători în ele

Cu sărbătorile de ieri.



De frig s-a stins o lumânare

Și-n zorii zilei s-a-noptat

Lăsând să ningă…

Aveam speranțele senine

Și gesturi frânte, multe-aveam,

Cărări în vârfuri de coline

Pe care-aievea mă plimbam.

Aveam pe piept crestat un soare

Spre care vulturii zburau

Și-n cercuri largi pe lângă zare

Bătaia inimii-mpleteau.



Aveam în suflet o tăcere

Pe care azi o mai păstrez

Și-n colbul vechilor mistere

Întreb trecutul când visez.

Cum ar putea să-ți fie chipul

Pe care vulturii l-au dus

Cum duce valul…

buchet de raze

pescăruşul culege

stele de gheaţă

explozia gri

imperiul meu renaşte

din ape tulburi

Tu m-ai iubit şi-atunci când întâmplarea

Mi-a pus pe umeri ceruri desfrunzite,

Când zgâriam cu tâmpla depărtarea

De toate curcubeiele-nflorite,

Când lângă mine se-adunau în stoluri

Umbre mărunte şi încercănate

Şi îmi scoteau în faţă doar ocoluri,

Drumuri pavate doar pe jumătate

Şi m-ai iubit şi-atunci când poezia

Sculptase stânci de gheaţă prin cuvinte

Mi-ai tras de mânecă melancolia

Şi m-ai hrănit…

Un greieraș micuț, plăpând

sub braț c-o mandolină,

cum scoase capul din pământ,

zări stropi de lumina.

Miresme ce-l înconjurau

și cerul plin de stele,

pădurile ce fremătau

și câmpuri lărgi de perle

îi dau în suflet un fior

și inimă-i vibrează;

făcu un salt amețitor

și a țâșnit în viață.

Cântând, dansând și-n piept simțind

năvalnice senzații,

se- avântă-n larguri tresăltând

la noi și noi…

eminescu-orpheu

(sau dorul de absolut)

eminescu este orpheu al românilor,

va rămâne ca homer o legendă,

poeziile lui sunt psalmi biblici de dragoste

care întrec poezia lui solomon

și ne devoră până la lacrimi

cu tragicul lor dureros de dulce.…

te văd prin palme

închid ochii

şi las celelalte simţuri

să te înţeleagă pe deplin

dacă ai fi o iluzie nu te-aş atinge

dar eşti 

tu eşti

chiar exişti

în centrul meu

nu e univers să gravitez în el ca-n tine

am axa între cei doi poli

viaţă şi moarte

şi un singur soare

îmi…

înfipt crud în linie.

triunghiul

ia trei de doi

în pătrate…

fără o mână.

Virgula e doar

o linie tremurândă

întreruptă brusc

fără milă.

Toate veștile bune

au locul de veci

rezervat în spam.

Vreau un punct

rupt în trei…

20 09 2012

ȘTEFAN OANĂ

Crestat, soarele

înflorește trifoi verde

crucificat.

Ziua curge plin

în lacrimi dulci-amar

șiroaie.

Sărut orizontul

pe buze crispate

uscat.

Lumina

e doar negru intens

bâlbâită pe note

de jar.

20 09 2012

ȘTEFAN OANĂ 

Magul bate cu toiagul în stâncă

Şi a ţâşnit cuvântul de acolo

Cuvântul a ţâşnit

Nu apa

Nu focul

Cuvântul auzit întâia oară de noi

Şi pe care l-am uitat

Înainte de a-l auzi

Apoi şi-a lepădat sandalele prafuite

Lângă poem

A deschis cartea

Şi-a umezit degetul arătător cu salivă şi a început

Să citească

Auzindu-l vulturul se opreşte din plutire

Şi îi tine umbră

Turnul tăcerii i se zvârcolea sub pleoape

Ochii…

Ceea ce există cu adevărat

nu poate fi comparat,

nici cumpărat

ceea ce poate fi

atins,

mirosit,

gustat,

nu există cu adevărat

adevărat este numai cuvântul,

când îşi cere dreptul la naştere

întru aşternere pe zăpada hârtiei

şi a mieilor

adevărat este doar sângele scurs în pământ,

din care cresc fluturii

şi aştrii,

“luminătorii cei mari şi cei mici”

sângele, 

din care se hrăneşte

tot ce a fost, este şi va…

Mă regăsesc blestem și floare

Iubire-n vechiul meu amurg,

Când norii umbre călătoare

Acum în plete ți se scurg.

Tu nu mai ești oglinda fermecată

Ce m-adunai cu lacrimă cu tot,

Pe unde trec doar visele mă ceartă

De nestatornicia care-o port.



M-aș vinde pe nimic privirii tale

Ca să mă fure-n noapte cineva

Și judecat în săli de tribunale

Sentința clipelor voi aștepta.

Voi sta închis la tine între tâmple

Dorind…