nu vrei sa fii prietenul meu?

[gherbaluta n gabriel]

Nu vrei să fii prietenul meu?
Sunt singur
Şi am descoperit că singurătatea nu face bine
Sunt singur
Cred
Dacă aş avea un prieten
Cuvintele nu ar lovi doar în mine
când se întorc
Cu ecoul

Nu vrei sa fii prietenul meu ?
mi-a rămas un strop de lumină
şi vreau
să-l dăruiesc cuiva
uite,ţi-l întind pe bucata asta de pâine
mănâncă cu mine
e cam uscată dar e bună
satură…

nu vrei ?
promit să împart cu tine totul
Şi primul meu cuvânt
Dacă vrei…
Mi l-a dăruit mama
Ea m-a sfătuit
Să îl împart cu un prieten
Hai,fii prietenul meu !

Nu pot să împart cuvântul
Cu marele orb
El le are pe ale lui în traistă
s-ar simţi stingher acolo…

nu vrei sa fii prietenul meu…
zău !
promit că ultima vorbă nu
o împart cu tine
nu vreau să te întristez
pentru că ultimul cuvânt ar fi de
rămas bun
Şi nu vreau să ştii că plec.

Hai ! vrei să fii prietenul meu ?
mi-ar plăcea să fac cuiva cu mâna
la plecare…

[Gabriela Grădinariu]

   Ai atatia prieteni carora le imparti stopi de lumina aici, pe "Insemne".Admirabil!

[Sofia Sincă]

Năzuinţa iesirii din singurătate întreţine o tensiune interioară ce se precipită ca într-un cântec cu ecou prelung, reluat mereu, tulburător plin de sensibilitate.

Am citit cu deosebită încântare, Sofy!

[Rodica Lupu]

„Nu vrei sa fii prietenul meu ?
mi-a rămas un strop de lumină
şi vreau
să-l dăruiesc cuiva
uite,ţi-l întind pe bucata asta de pâine
mănâncă cu mine”

Sensibilǎ cerere de prietenie ați invocat aici, domnulu Gherbǎluțǎ! Poemul curge, se prelinge direct în sufletul cititorului! Dezarmat de atâta candoare, sinceritate și altruism, nu v-ar putea refuza cererea!