c-o șoaptă de lumină



în umbra lutului mă-nchid liră voalată

că-s prinsă-n stări prea pline de iubire

oarbă splendoare-ntre culori presată

cu-n ochi închis de grea închipuire



în strajă m-am supus la fiecare vină

de dor încătușat cu-ndepărtate astre

în mine-o altă lume se naște ca din tină…

Te iubesc dimineața 

pentru că-mi aduci aripi de îngeri 

la temelia izvoarelor 

să-mi fie aromă de zbor printre stânci, …

la marginea nopţii tăcerea păsărilor tresară albastru de prea mult dor de înalt…

A înghețat nectarul în cupa cu ninsori, 

vulturii și-au făcut rondul 

pe sufletul mării …

STRĂZILE INDIFERENŢEI

la colţul străzii

un copil murdar de griji

întinde mâna să cerşească dimineţi

ochii lui dospesc în lacrimă

absenţe

în loc de vise

cu daltă…

Cu un fel

de întârziere,

ora rămase

câteva clipe în prag

ca într-o nouă cădere.

Fără apăsare,

cu lacrimi fierbinţi

pe degetele înţepenite

avea o neaşteptată

siguranţă de gest

pe care

nu o gândise niciodată.

Întors

din depărtate gânduri, parcă

puţin şters de vreme,

trecea peste figura lui.

Rătăcind

printr-o mai adâncă noapte

în ameninţarea cuiva nevăzut,

în zâmbetul lui ironic,

gestul cu mâna rămâne făcut...

dimineața

îmi așez visele în spatele ferestrei

predându-le zorilor

ca și pe ultima întrebare ce-mi răvășește

conștiința

nu ți-am vorbit niarne*

de visul acela

protejat de-un duh

menit să mă separe de celelalte nimicuri

pulsând în…

Drum închis

Dărâm podul de piatră
Creat de cearcănele-ascuţite,
Domoale şi-uscate,
Ce conduc viața
Pe drumul întoarcerii
Către neantul deschis;
Marginalizând puterea
De alegere a ritmului
De dans sălbatic
În traversarea
Podului de lut,
Dărâmat de riduri...
Și-ncrustat în obrajii
Goi, vlăguiți de putere.

Când serile trec pe aripi de vânt

şi clopotele bat printre stele căzătoare

se întâlnesc sufletele statuilor

vorbesc grăbite despre eternitate

lăudând măreţia clipei

a fost momentul meu potrivit

nici nu mai ştiu dacă mi-a fost teamă

paşii striveau aparenţele, era începută tăcerea

priveam cum se desprind liliecii de cer

cădeau ca nişte lumini negre

printre privirile noastre

sărutul tău păstra obrazul cald

aducandu-mi aminte cât de…

mă duceam ades ca să vânez

printr-o idee sălbatică

deschideam păsările…

Readus la trezire,

privea pe furiş

ca printr-o pânză.

Întâlnea fără să vrea

privirea rece de acolo.

I se părea

că noaptea nu avea ore

şi plutea fără zgomot...

Cu o privire vagă

se vedea cu o absurdă precizie

într-o umbră plumburie.

Cădea fără plutire

cu direcţia pierdută

într-un foşnet subţire.

Ar fi simţit gândul lui întreg

prin vasta încremenire,

dar nimic nu trecea…

Desculț am rătăcit printre mistere,

am mângâiat toți aștrii de-nceput

și am simțit suflând cu forță infinitul

ca un plăvan in ieslea lumii

unde a fost făcut,

atât de blând și simplu

mângâiat pe spate

se-ntoarce alene mistuind planete

și iscă din mișcări în libertate,

în mult prea vastul spațiu cuantic,

lumi neștiute dar complet uitate.

Mi-am suflecat, deci,

mânecile firii

și m-am luptat răpus

de neagra noapte,

mi-am…

am așteptat sǎ adormi niarne

sǎ nu te mai bat la cap

cu instinctele

ce-mi pun la-ncercare judecata

câtǎ odihnǎ s-a lǎsat pe umerii tǎi

nu știu

însǎ eu

m-am împovǎrat cu un neastâmpǎr

curgându-mi ca un râu prin reflecțiile cuvintelor…

Spune-mi ce simţi când ploile de vară

se vor întoarce fruntea să-ţi sărute,

când curcubeie-n zare se coboară

din strălucirea lor să-ţi împrumute.

Cum vei lăsa să-ţi picure-n privire

şi fulger alb şi şoapta dintre ploi,

când dincolo de tâmplă dus în rătăcire

un gând anunţă vieţii iubirea dintre noi.

Mă dor slăbite gesturi făcute la-ntâmplare

când mâinile uşor de umeri te cuprind

şi ploile se pierd…

Tăpşanul nu-i verde,

Iarba-i călcată-n picioare,

Umbrele multicolore

Se-nşiră sub soare,

Lume nebună mişună aiurea

Blugi, fuste creţe, lanţuri la gât,

Damfuri de mici şi de bere,

Rock-uri, manele

Se răspândesc în vânt.

Bărci, maşinuţe şi caracatiţa,

Roata cea mică, dar şi cea mare

Ce se-nvârte în cercuri până la soare.

E vară, eşti vesel, dar natură ioc,

Aşa că pleci ameţit din iarmaroc.

E primăvară minunată iar afară

Care duios  pătrunde-n sufletul…

cum aș putea îngriji păsările rănite…