Diamant ghimpat

[gina zaharia]

 

A înghețat nectarul în cupa cu ninsori, 
vulturii și-au făcut rondul 
pe sufletul mării 
călătorule, 
aveai destule culori să le transformi penajul 
în diamant ghimpat, 
și grâne aveai – mătăsuri fine pe care le-ai împărțit 
punctelor cardinale, 
sfâșiindu-le. 

Ai închiriat prima corabie pe lacrimi polare, 
nordul ți-e frate, 
te-am auzind șoptindu-i un poem 
cu destinație imprecisă; 
în dinastia fagurilor 
ai inventat somnul trandafirilor albi, 
și ce devreme au înflorit 
într-un sărut orb! (din zodia luminii)

 

Răsucește busola spre orizontul 
în care deșertul dă roade, 
ți-am găsit brățara în praf de curcubeu, 
copitele umbrelor n-au strivit-o, 
o prind în ramul cerului 
să redevină stea.

 

Pe ea e gravat numele tău!

[gina zaharia]

De diamant ți-s gândurile, Lisia !  Mulțumesc!

 

[Vasilisia Lazăr]

Din praful curcubeului ai adunat suficiente culori încât să transformi și acest poem într-un diamant. Felicitări, Gina!

[gina zaharia]

O să-i transmit, da Coza, dar nu-l mai zăresc:)

Mulțumesc, mulțumesc,

[Ion Lazăr da Coza]

Ce norocos ești tu, călătorule...

da Coza

[gina zaharia]

gânduri diamantine pentru tine, Sofy!

cu drag,

[gina zaharia]

Augusta, e brățara inimii:) cred:)

drag,

[gina zaharia]

mulțumesc, Rodica! e superbă, superbă!

[Sofia Sincă]

Cu farmecul obişnuit dăruit de versurile tale colindăm o lume imaginară, simbolistă a fanteziei tale, în nordul îngheţat, trezit de ''zodia luminii''. Ai o forţă creatoare a ta, specifică, prin care porţi cititorul şi-l faci să uite de cotidian o clipă, să călătorească pe versuri prin bogăţia cuvântului.

Admiraţie deosebită, Sofy!

[Chris]

Copitele umbrelor nu pot strivi o stea! Şi tu ai numele gravat pe o brăţară! :)))))))

[lecu rodica]

O.ce frumos!...copitele umbrelor n-au stivit-o/o prind in ramul cerului/sa redevina stea...

Imi vin in minte,cred ca sunt versurile unui poet mai putin cunoscut,un poet al ,,reveriilor claustrale''-Virgil Teodorescu,pe care vreau sa ti le dedic..Ghimpii adora...

Ghimpii adora inima ta

asemeni unei case de simburi

cine ar indrazni sa-i atinga

cine ar indrazni sa-i smulga ar orbi

cind te inconjoara cu marea lor pasiune retrasa

dar eu imi agat de ei verigile

imi agat de ei vertebrele

si nemiscatul lant de cobalt pe care il port in par

pe care il ascund in vinele fruntii

acolo unde drumurile pornesc

intr-o izolare splendida...