s-au lipit de trup

chiar nu vezi că sub rana buzelor

cuvintele au început să șovăie

iar sfârșitul își caută început

 

aștept…

Cresc muguri de melancolie

Printre vertebrele albite

Ale labirintului;

Întrebări –

Îndoieli.

Oare ce-ar fi fost

Dacă aş fi luat-o,

Cu puţin timp în urmă,

Înainte?

Ori – să zicem –

Că din neştiinţă (şi asta-i foarte posibil)

Calc din nou pe aceleaşi uliţe,

Credeţi că aş găsi

Aceleaşi întrebări, aceleaşi îndoieli?

Poate că aş păşi ferm

Într-o direcţie sau alta

Confirmând printr-un…

trupul tău e ciorna pe care îmi scriu poemele 
trupul tău iubito 
o poezie citită de mine până la ultima literă

dezbrăcaţi de secrete 
ne trezim pictaţi 
pe cearşafuri impregnate cu dragoste

în noi 
arde ceva 
ca un suflet

un ecou 
o bătaie de inimă 
dărâmă pereţii universului 
şi dacă plouă 
în trupul tău 
mă ascund să ard 
ca un suflet al sufletului

Cine poate nega

pulberea noastră?

Noroiul plăpând

căutându-și suflarea,

printre plasele pescarilor

din mările calde

unde hrana

se amestecă cu perle.

Cine poate nega

absoluta frumusețe a trupului?

Sublimă alcătuire

coaptă și închegată

spre desăvârșire

în eternul foc al iubirii,

unde setea se astâmpără

cu ambrozia ființei.

Și cine

mă poate convinge pe mine

să-mi înving…

PÂINEA VIEŢII

Încă neuscată de apariţia furişată a soarelui

marginea genelor, răsfoită de-o adiere uşoară,

flutură de vise

ca nişte panglici multicolore.

Atât de sus

îngerii coborau…

Culorile adormite pe aripile  unor fluturi curcubeu

 s-au scurs în râul de gânduri  izvorât dintr-o oră caniculară

Apa desena cercuri de lumină  pe tălpile mici şi  albe  

ce străbăteau  fără glas orizontul  în căutarea unei oaze

La fiecare pas secundă trupurile ce sorbeau din elixirul albastru

citeau  în soare  fantomatice flori de umbră

Rotundul apei alina gândurile de cenuşă ale aştrilor

căzuţi dintr-un cer…

Adâncul enigmatic

                                              Mă prinde noaptea-n vălu-i de tăciune

                                    şi un suspin pe gleznă-mi lasă... dulce;

                                   …

ceaţa calcă puntea

peste care

picioarele si gândurile trec

inventat

să părăsească orice spectacol…

DINCOLO DE ABIS

Pasărea de sub braţ nisipul scoate din clepsidra

ce-mi numără vieţile înapoi

într-o aripă frântă am pietrificat timpul

bântuită de ulceraţii în fiecare verticală scârţâitoare

a templului meu

am parcurs coşmarul de-a accepta încarcerarea

în limitata materie care…

Păşind pe pietre şi nisip fierbinte

Îmi strânge trupul cerc de foc ce doare

Te port în gând, iubindu-te, cuminte,

Mă tremură fiori, şi-au gust de sare...

Se sparge-un val pe gleznele-mi pribege

Geloasă, stânca-mi trage o ocheadă

Un altul, ce vrea gândul să-mi dezlege

Mă înfăşoară, zici că-i o tornadă.

Îmi arde gândul, nu mă duce valul.

Seducătoare, apele mă cheamă

Din depărtare strigă-mă…

Am așteptat, pe-o frunză de pelin,

Cu sufletul pictat în zbor senin, 

Să plece luna în colind la Care

Şi să pornim, pe-o şoaptă, la plimbare.…

Fragil, vremelnic,

zâmbet chinuit

nu suntem, nimeni,

suma vieții,

din existență, totdeauna,

perfectul cel mai simplu

l-am omis.

Deci mai rămâne

gândul, visul

și conștiința

originii și devenirii noastre,

suntem același veșnic compromis

între sublim

și adevărul despre naștere

și moarte.

Ne suntem drumul

înainte și-napoi

în libertatea individului

spre mâine,

perfect cunoaștem

fiecare pentru noi

că…

Bate-mi cuvintele-n cuie

dar lasă-mi isuşii la cer să se suie!

Fă-mă dor sau fă-mă poveste

pentru cât dor cuvintele-aceste…

Ceva din cântecul acela duios

îmi pune cuvântul la tâmplă în semn de armă -

poezia e o pasăre îngropată în os

şi tot ce ating cu carnea ei…  mi se sfărmă!



Simt o muzică albă în paşi…

Ţin cuvântul

la tâmplă în semn de armă,

cine-mi ascunde anii rămaşi!?

Sufletul cui mi se ascunde în palmă?…

în duel cu timpul

glonţul secundei îmi perforează branhiile de ceaţă

înot în oxigenul trecutului 

îmi depun în formol iubirea

inima disecată de tristeţe

bate în pereţii pieptului

ca un ciocan într-un gong tibetan

sunete prelungi

ţipete de pescăruşi

se nasc sub zarea oarbă

anesteziat de alcool

operat de amintiri

strâng în pumni nisipul clipei

şi ascult muzica valurilor

durerea e o clepsidră

se goleşte

se umple…

Toamna cu ochii căprui a cerut verii

soare pentru umbră şi poame dulci

 pentru zile sărace-n suflet

Câmpul acoperit  cu  visele copilei

 împletite-n părul curcubeu

s-a preschimbat în  valuri roşii de măceş

Cocorii regăsindu-şi zborul

într-un tablou ruginit de lacrimile lungi ale  toamnei

duceau…

Şi sunt Icar

Şi aş putea să mă înalţ,

Să evadez

Din labirint.

Împăcat,

Port aripi de ceară.

Niciodată, însă,

N-o să le încerc puterea…

dar

cum voi şti

dacă această zi este şi a mea

sau dacă memoria acestor rânduri

îşi va întinde paleta de culori

peste desenul unor vase arse

ochii sunt…

COMUNICAT DE PRESĂ ARMONII CULTURALE: ANTOLOGIA UNIVERSALĂ A POEZIEI ROMÂNEŞTI CONTEMPORANE MERIDIANE LIRICE 2012 – LISTA AUTORILOR ANTOLOGAŢI

La 1 martie 2012, Revista şi Editura Armonii Culturale au lansat o nouă provocare culturală: Antologia Universală a Poeziei Româneşti Contemporane MERIDIANE LIRICE 2012. Au răspuns provocării…

Mă doare, iubito, pustiul din șoapte

Și strig spre lumină cu pleoapele-nchise,

Câmpii fără stele pierdute în noapte

Își leagănă macii crescuți printre vise.



Privesc în oglindă cum timpul suspină

Când tâmpla se-mbracă în albe ninsori,

Și-n toate din mine ai prins rădăcină

Crescută când roua se-așterne pe flori.



Cu brațele-ntinse te strig să-mi rămâi

Aproape de suflet, de soare, de gând,

Să-ți fiu alinare, să-ți fiu căpătâi…