În seara despărţirii cu parfum de crizanteme

şi-n vinul rubiniu ce-n sânge aprig clocoteşte,

îmi scurg melancolia care-nfierbântată geme,

torcând aducerea-aminte ce mă ispiteşte.

În seara despărţirii de…

Blestemele lumii-ntr-o veche oglindă

Lovesc printre riduri trecutul pierdut,

Și-n plasa de vise încearcă să prindă

Al nopților farmec, la tâmplă crescut .



Se-aude cum plânge bolnav de lumină

Un fluture-albastru în zbor peste ape,

Și singur mă simt strigandul la cină

Când umbra suspină de mine aproape.



Blestem de iubire, blestem prins de ură

Sub cer fără stele prin mine coboară,

Iubind depărtarea din clipe ce-mi…

ca un shaman în plină meditație conturând ambiguități

privirea-i goală se umple de adâncuri

albe

albastre

negre

nu le mai putea distinge  căldura

după sensuri

erau doar proaspete

șerpi nemișcați pe pământ

elegant încovoiau iarba rupând tăceri

odată am învățat și eu să aplec iarba

în melodii unice

muzică de Bach

competiții mereu pierdute

Maia știa cel mai bine să stea…

Râul murmurând,

se scurgea în ritm mai domol

peste oraşul învăluit în lumina asfinţitului

înnegrit de trecerea timpului

deasupra porţii late,

vestind parcă… eternitatea

puzderiei de oameni

ce se revărsau.

Sătul să tot apăs pedala timpului,

spălându-mi ideile păcătoase,

să vibreze am facut, corzi demult uitate.

Mereu mă-ntreb

și-n mine-i o mirare-

de ce n-a fost și pentru noi, să fie,

un drum în doi sau măcar o cărare,

iar mâna mea, 

în mâna ta, să stea o veșnicie.

Era iarnă-atunci

și anul pe sfârșite,

zăpezi albeau  pervazul unui geam,

când ursitoare zgribulite

au hărăzit grăbit,

să nu îți fiu, să nu te am.

Sau poate vreun blestem

iscat din ceartă de străbuni

și-a abătut prin…

citesc înălţimea unei zi  în vocea păsării

ce zboară-n   pădurea  florilor de gânduri

fiecare secundă e un tril  desenat rotund de sufletul

  unui copil curcubeu

aripile  bat   în ritmul alb al inimii

Când orele-nserarii clipeau timid în geam

 Nedezlegate doruri au tresărit stinghere, 

 A suspinat iubirea, în timp ce hoinăream

 În gara fără nume ,prin cioburi de tăcere.

 Se întristase frunza, că vara-i pe sfârșite,    

 Iar visul meu tomnatic avea doar aripi frânte,

 Semnasem cu iubire pe inimi răzvrătite

 Și am aprins făclia aducerii aminte.

 Nu mă îmbrac cu lacrimi pentru miraje moarte

 Și nu regret robia…

Ardere de aer
în flacără vie,
vânt dezlănțuit
în mângâiere aproape materială
și trup frumos
în lumină decadentă
pierdut printre rugii
unei existențe aproape împlinită,
dar mereu incendiată
de spectrul focului
puțin și fără lumină
adâncind himerica trăire.
Astfel păsările
tatuate în sângele piciorului
vor spulbera țărâna.

Tanka* (I)

Tata taie-un ied,

Pe înserat, în curte.

Când iedul moare

Nu aude lătratul

Câinelui ce l-a păzit.

*Scurt poem japonez de numai cinci versuri, cu 31 de silabe (5-7-5-7-7)…

 cine la cine se-mparte ?

 când scrii cu sufletul celuilalt- 

 

 de la mine la tine atâta cale vin 

 atâta drum 

 

 simt o asuprire tandră 

 și-o altfel de singurătate 

 iubire fragilă regizată de destin... 

 

 lumea dinafara iubirii nu există 

 e o formă de disperare iubirea- 

 și viața ta toată e rece 

 și locuiești același trup 

 în care nu-ți regăsești ispășirea... 

 

 dar sufletul meu te petrece …

 De o mie de vieți stă între noi 

 

 o lamă de foc subțire 

 

 să mă ierți- 

 

 smulge-mă din carne 

 

 și renaște-mă din noul 

 

 ... ce nu mai vine... 

 

 crengile-mi sunt îndurerate 

 

 tu,dacă iei copacul în brațe 

 

 el mai cumplit se zbate... 

 

 cu o mie de mâini trag de frânghii 

 

 De o mie de vieți stă între noi 

 

 o lamă de foc subțire 

 

 să mă ierți- 

 …

ARCUL DESTINULUI –  SĂGEATA  OMULUI

bolta pământului în arcul cerului

săgeata omului

un tranvai tras pe linie moartă dorinţe ruginite  

răsăritul jilav scânceşte dintre artere zdrumicate de…

 slăbește firul sevei în fiecare zi

 împart pâinea porții

 ulciorul este gol 

 spre mâna întinsă

 visul

 privesc odaia plină

 la colțuri macii respiră

 doar ei cunosc sensul iubirii

 tangoul

 toate viețile pe care le doresc 

 stau îmbulzite în mine

 mor

 le dau drumul

 ca plămânii să respire

 să nu moară…

Printre rotocoale de fum albăstrui,

urmăream cu privirea,

strada învăluită în lumina înserării

şi savuram îndoit atmosfera

ce arunca reflexe luminoase

din lampa cu umbre groteşti

peste goliciunea castă a norilor.

În veşnica lor mişcare

ca o reflecţie asupra ciudăţeniilor vieţii,

mă cutremuram

la adierea de vânt pe înserate

când, ca al frumosului apostol,

iubeam moartea, suferinţa,…

" Oneste bibere"

Veniţi cu toţi, veniţi la cramă

Să ne-afundăm în hrube reci

Veniţi v-am pregătit pastramă

Şi vinuri dulci şi vinuri seci

 …

D-lui Ion Vanghele

Vinul toamnei se agaţă de mine

Mi-este dor să beau iar, bestial

Băuturi cu luciri opaline

Din pahare subţiri, de cristal

Vreau să beau până setea-mi voi stinge

Dintr-un vin ca un vis cenzurat…

Opreşte timpul la intrare, să-mbătrânească lângă prag

Şi riduri albe să-i apară, pe fruntea lui de veşnicii,

Să căutăm în care clipă, privirii tale i-am fost drag,

Când toate erau prea grăbite printre tăcerile târzii.



Să-l văd trecând prin anotimpuri în căutarea unui vis,

Să-i fie ziua doar durere şi  nopţile un trist coşmar,

Iar pleoapa curcubeu sălbatic, ce lângă zare s-a…

a rămas un sunet slab

nu-i mai simt greutatea

ai reușit să mă îmbraci în alb

să pot strânge lumina la piept până nu-i mai rămâne cer

 

voiam peste strigătul arborilor

să mut zile

să cer iertare…

clepsidra lunii

ciucuri de vis peste noi

anotimpul gol