FRÂNTURI DE SUFLET - INES VANDA POPA

[Popa Ines Vanda]

Când orele-nserarii clipeau timid în geam

 Nedezlegate doruri au tresărit stinghere, 

 A suspinat iubirea, în timp ce hoinăream

 În gara fără nume ,prin cioburi de tăcere.

 

 Se întristase frunza, că vara-i pe sfârșite,    

 Iar visul meu tomnatic avea doar aripi frânte,

 Semnasem cu iubire pe inimi răzvrătite

 Și am aprins făclia aducerii aminte.

 

 Nu mă îmbrac cu lacrimi pentru miraje moarte

 Și nu regret robia vremelnicei stihii,

 Mi-e dor însă de mine, de zâmbete-nflorate,

 De chihlimbare strânse cu taină-n colivii.

 

 Dantele de înfrângeri s-au cuibărit în gene

 Și porți de amăgire rămas-au ferecate,

 Am îngropat Siberii în nopțile perene

 Și-am încuiat sertare de îndoieli brumate.

 

 Pe stânca nemuririi sculptez în scoică timpul,        

 Sădesc în mine temple, sfidând orice trădare,

 Conjug divin iubirea și ard ca felinarul,              

 Fac legământ cu cerul și-a lui crucificare.

 

 

 

 

  

[Popa Ines Vanda]

Cu suflet intreg iti multumesc Ioan Grigoras!

[Popa Ines Vanda]

Multumesc mult Sofia Sinca,un crampei de suflet intr-un inceput de toamna melancolic.Te imbratisez cu drag!

[Sofia Sincă]

Vers neasemuit, mirific, nostalgic. Dar atât de frumos şi atât de corect din punctul de vedere al prozodiei.

Poezia poartă visul iubirii, întristat ca toamna năvalnică prin stropi şi vânt rece.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!