Timp împovărat de clipe

[Vezi blog]

Opreşte timpul la intrare, să-mbătrânească lângă prag
Şi riduri albe să-i apară, pe fruntea lui de veşnicii,
Să căutăm în care clipă, privirii tale i-am fost drag,
Când toate erau prea grăbite printre tăcerile târzii.

Să-l văd trecând prin anotimpuri în căutarea unui vis,
Să-i fie ziua doar durere şi  nopţile un trist coşmar,
Iar pleoapa curcubeu sălbatic, ce lângă zare s-a deschis,
Sorbind din picurii de ploaie  luciri de stele în zadar.

Să-i împletesc pe lângă tâmplă fuioare albe de lumină
Acestui timp nepăsător ce s-a ascuns la mine-n trup,
Să uit că-n primavara lui cuvinte simple, fără vină
Înmugureau pe ramuri verzi ce s-au uscat şi se tot rup.

Un timp împovărat de clipe, de tot atâţia ani pierduţi
Suspină-alăturea de mine când toate trec fără un rost,
Mirându-se când întâlnim  fiori prin lacrimi necrescuţi,
Deşi, prin sufletele noastre, aceleaşi veşnicii au fost.

[Belean Maria Ileana]

mereu vin cu drag sa citesc o poezie de suflet, scrisa din suflet... felicitari...

aici as modifica nitel:" ce(care) s-a ascuns la mine-n trup,"ce(care) s-au uscat şi se tot rup."

cu drag!

[Ion Lazăr da Coza]

Deşi, prin sufletele noastre, aceleaşi veşnicii au fost.   

Reverenţă,

da Coza

[Sofia Sincă]

Timpul... un subiect mult prelucrat de poeţi. Aici personificat trăieşte alături de poetul care doreşte să simtă şi aceleaşi trăiri cu el, astfel încât să poată împărţii suferinţa împreună.

''Un timp împovărat de clipe, de tot atâţia ani pierduţi
Suspină-alăturea de mine când toate trec fără un rost,''

Tot romantic, tot corect şi tot frumos.

Cu plăcerea textului, Sofy!