Dincolo de pământ omul se oglindeşte în umbra/

binecuvântată de sărutul dimineţii unui copil-curcubeu/

 întunecată de aripi frânte de cuvinte

Dincolo de umbră omul  veghează o lumină/

 împreunată de rugăciune în zilele clopotelor

/aplecată de umerii sculptaţi în inima muntelui

Dincolo de lumină omul sângerează un dor, de ţară,

de tată, de mamă, de zbor

…dor de dor

Dincolo de dor omul ascultă un…

rezemată de pereții nopții

decojesc o boabă de mister

mestec în minte o melodie

whataya want from me

whataya want from me

sentiment caduc de lume lehuză

zorii aștept să-mi arunce eșarfa

spaima spartă se uită la mine

prin ochiul ei roșu de sticlă

pene de porumbel mi se zbat în aortă

mă înalt

rămâi cu mine zice durerea

fac o piruetă pe sub mâna ei

rămâi cu mine

aer edulcorat transpirat între colții odăii

mârâie spiritul din…

Cuvintele mă ard! Nu, nu e seară

Să nu-mi doresc ca să te strig din nou.

O aură străină mă-nconjoară.

Vezi? Nici în vis eu nu-ţi mai sunt ecou!

Cum să-mi mai numeri stelele aprinse

Pe-albastrul cerului introvertit?

Ascund prăpăstii-n braţele deschise

Şi mă-mbăiez din nou cu asfinţit.

Şi-n toate-i toamnă!Plouă în surdină

Pe prispe albe scrise cu grafit.

Deşi mi-e  lumea roasă de rugină,

Nu pot să nu…

Din iubire, vreau să te transform în cuvânt,

Să-l rostesc oftând când simt nevoia să te-ating

Atunci, doar atunci visele tale vor ști cine sunt

Când ard în asfințit și dincolo de noapte se sting.



Să-ți împletesc șuvițe din dorințele mele nebune

Lăsând vântul să le mângâie-n trecerea lui uneori,

Ca să mă-ntorc în sufletul tău, să-ți pot spune

Cât de frumoasă ești în diminețile mele cu zori.



Zâmbetul tău e ca o poartă de trecere spre…

Păsări pleșuve condamnate la zbor

Eternii ghețari ce visează la ape

Nisip purtat de vânt către nor

Păcate iertate rătăcite-n hârtoape.

Mecanism trufaș destinat destrămării

Morminte crăpate ud fără de apă

Gânduri perene supuse uitării

Unic pistil răstignit într-o groapă.

Furtuni inocente, vânt ce n-are să bată

Noroi strecurat printre…

invers clădește-mi tu învierea

dinspre frunză bătută-n pământ

alină-mi femeie acuma durerea

călcâielor crăpate, lipsite de vânt.

împiedicate mâini spre mângâiere

tremură nerv strivit în trecut

crede-mă, grea e apa din înflorire

ochi închiși, obosite semne de mut.

așezi mărunt printre degete aspre

cuvinte fierbinți uitate…

Pe-un ţărm

de insulă aruncat,

ţipătul morţii s-arată

în ochiul dinspre mine…

fără pleoapă.

Tăietorul de sfori locuiește deasupra munților.

E cel mai autentic alpinist

pe inima mea,

dar fiindcă strângea metaforele atât de tare…

RUG   SUNT

ai crezut iubite că sunt doar fructul

din care poţi muşca uneori o bucată de cer

cu aroganţa unui zeu plictisit

şi-apoi să-l uiţi într-un ungher prăfuit

ai crezut că-mi poţi sorbi din coajă…

mâini descărnate se agață de perdelele nopții

geamăt în zona roz și lumina cârpită în colțuri

lebăda uriașă stă răsturnată

picioarele i se zbat oglindite-n parabolice oglinzi

un cal nechează rătăcit prin tunelul albastru

îngerul înnobilează cu piciorul său

un cap diform

prinde-mă de mână te iubesc

zeii își coboară scara de…

În întinderea nisipoasă,

pe valea şerpuită a vieţii -

amestec de cruzime,

viclenie şi violenţă -

flacăra-ncepu să lingă lemnele

în lumina albă de lună.

Atât de simplă şi curată, cu părul zilnic despletit, 

Treci printre gândurile mele ca o mireasă la altar 

Şi nu mai ştiu pe câte stele privirea-n treacăt am oprit 

Să le răpesc a lor lumină şi-n lacrimi să ţi-o dau în dar. 

Pe rând atâtea uşi închise se redeschid întâmplător 

Lăsându-ţi paşii să te poarte prin amintirile de ieri 

În timp ce-n lacrimile mele un strigăt trist…

copacul  întinde brațe uscate cerșește

mi-e foame

ziua își întoarce buzunarele pe dos

pompierii coboară cortina serii

vad prin pereții clipei curge rugină

eu strâng cu degete albe norii dospiți ahh

savurez cu gest pretermis lacrimi de înger

gustul tău mi se prelinge miere pe buze

vreau să trag un fum de țigară îmi spui

iată spectatorii…

E roşie

de furie că are

capul mare şi

picioare scurte

gogoneauna.

clepsidra s-a spart 

mă acoperă cu nisip 

din picioare 

păşitul rămâne vizitatorilor 

cu paltoane lungi care nu acoperă suficient 

descompunerea

paznic singurătăţii 

cuprind mirarea cu braţe lungi 

ca o vioară ce prinde rădăcini în oameni 

sunetul vântului printre crengi 

mă adoarme 

vântul care spulberă lumina 

şi o îndeasă în gura morţilor 

ca un burete în chiuveta murdară

visez copaci cum cresc din carne 

frunzele…

Sunt  sunet !

Mă cern… în aerul respirat

 de cercul orei zero

din trupul  iubirilor din absolut

Sunt ploaia!

Mă cern… în  lacrima

 ce sapă-n  malul

 unui râu fără izvoare

Sunt lumina!

mă cern… în braţele  

 crescute dintr-un soare

strivit de cerul unui gând

Sunt ploaie de sunet şi lumină

Mă cern… în cuvânt

Ella…

crucește-mi întunericul

dintre pleoapele mute

descântă-mi osul păgân

adu-mi soarta aproape

de ultimul trecutul tren.

pune-mi în piele fiorul

de pași neumblați sănătos

pansează-mi visul cu stele

înfipte-n adâncul etern

și stai, nu te mișca.

înfinge-mi lanțurile-n glezne

udă fertil și aprig, za cu…

ar trebui să mai dăinui

o altă lungă primăvară

plină fruct de zâmbetul tău

tribut frigului scurs rece

din lacrimi.

să plâng tremurând

că au să-ți sece ochii

odată cu adâncimea

durerii mele de fericire

de lipsa-ți prezentă în vis.

sau poate ar trebui

să mor de trei ori

picurându-mă…

ANA

smerită îmi port mânăstirea-n mişcare

în toate seminţele

o cupolă se surpă o alta creşte învoaltă

peste un semn ce piere

se prăvale o altă maree peste nopţi vegetale

se curăţ altare într-o altă zidire…

ploaia desfătării

e clipa când Dumnezeu plânge

spălând îngerii cu picuri de cerneală sfântă pe ochi

şi albele chipuri se învelesc  cu armură de sunet

în spirit secat de râu fluiera şopârla verde din toţi solzii…