în flăcări ard mă sting pe o tarabă

declar sentențios că sunt provincial

în mâini îmi cresc fântâni secate-n grabă

și mă îngroapă lent nisipul selenar

nobile păsări lanțuri îmi dezleaga

eu vreau să fug dar pleoape mă închid

vin șerpi atrofiați care mă roagă

în hora poeziei să mă prind

izvorul nesecat nu mă dezminte

dar adevărul vine ca un foc arid

bazaltul dansează fantomatic în morminte

și-n vechi…

Ar trebui sã mor din iubire

sau sã nu mai mor deloc…

ca sã consum atâta zbatere,

atâta verde cuvânt nerostit,

atâta mângâiere împrãştiatã aiurea,

cu duioşie candidã şi umilã,

Ce ar trebui sã mai fac

sã se vadã adierea ce uneori este

taifun neştiut de senzualã iubire

presãratã în brazdã candidã de

iarbã cositã sub rouã?

Cum ar trebui sã te întreb

de ce plânge dimineaţa la geam

când perdeaua este trasã şi nu simt

nici o tresãrire a…

Cine mi-a spânzurat cuvintele

cu capul în jos

de lobul urechii

crezând ca nu le mai vãd,

acolo unde numai respiraţia ta

mã mai poate impresiona

şi le-a aruncat în golul dintre

gesturi

sinucidere sau renuntare

nu poţi sã recuperezi conturul meu

decolorat şi pierdut printre gâduri

dar poţi adauga melodia ce saltã veselã

în colţul gurii

aşteptând semnul tãu

cuvintele toate aliniate

bat pasul pe loc ca sã poti

întoarce…

Auzea de la distanţă

zumzet de voci.

Suflete condamnate, ghemuite,

aşezate într-un colţ

păstrau un aer  răcoros.…

Îşi simţea

dinţii clănţănind.

Prins în trecerea

dintre vis şi realitate

cu ochii scufundaţi în orbite,…

e mult

de când palmele tale mi-au deschis uṣa

sӑ-ți intru în inimă

iar ochii mi-au arӑtat orizontul încӑ neexplorat

sau când  mi-au atins linia vieții

rostogolindu-ne peste vise

petale înrourate cu arome de mirt

ṣi nu-mӑ-uita

știai

când m-au prins în zbor…

aș fi vrut să descânt ceva

o poveste împăturită

în multe zerouri

(să atârne cât mai mult la culori)…

tu ştii că inima mea e rotundă…

Ssst ! Petru se odihneşte puţin.

Stau la marea poartă

încolonaţi

nenăscuţii încă

şi cei care nu se vor naşte niciodată

nu e timpul lor

sau nu va fi niciodată

îşi aşteaptă răbdători numele

care le este scris în Carte

până atunci sunt doar nenumiţi

aşteptând încolonaţi

un nume

noi suntem dincoace

ne-am născut demult

ne merităm numele

ne-a fost cioplit în oase

cod genetic purtat ca o cruce

de-a lungul…

nocturnă

lacrimile

transformate în șoapte

adăpostesc

șuvițele părului tău de foc

în duioșia cuvintelor

scăldate pe cearceafurile de noapte

în ploaia noastră

de îmbrățișări și sărutări

tremurai

ușor prin noapte

și de frig și de căldură

grijile

ni se topeau

în timp ce minutele treceau

iar ibricul cu cafea

încerca

să ne trezească din beție

ochii tăi

înecati

de…

N-am să-ţi mai scriu, iubire, niciodată!

Un vânt de moarte-mi bate în fereşti.

Ştiu că scrisoarea mea, încercănată

Nu te va face să te răzgândeşti

Să urci în şaua unui murg de teamă

Şi să-i dai pinteni ca s-ajungi în zori

Pe ţărmul unde zmeiele-mi te cheamă

Şi-apoi se roagă pân’ se-nnoadă-n sfori.

De nu vei lua un prea târziu cu tine

Şi de vei stinge-n drumul tău furtuni

Vei reuşi ca să le…

Pământul plânge sub picioare când păşesc

îi simt durerea până-n lacrimile mele,

nu vreau să-l calc pe rani,nici să-l lovesc

vreau doar ca sufletul să îl strecor prin ele.

Se surpă maluri de lumină peste albe flori

mă-nneacă râuri de speranţe astăzi irosite,

nu mai respir mireasma plânsului în zori

şi toate visele s-au rătăcit în clipe părăsite.

Pământul plânge sângerând în orice rădăcină

nimic din ce ne-am spus…

 Ajută-mă şi dă-mi un spaţiu mic

Iar eu îţi dau în schimb o şpagă grasă

Vreau să deschid acolo un butic

C-o aprovizionare serioasă…

 …

Către cine? Către unde…

Azi aș mai…

pregătește zarurile acelea

astăzi le vom arunca din nou

la groapa cu lei

nu râde…

Mi-e teamă să dezgrop un cântec

în urma ta e toamnă,

ce unic anotimp rămâne peste noi

iar în albume frunze palide

încearcă chemarea peste ieri

cu mâinile astea prea albastre

de aşteptări am modelat un strigăt

ce trişti adorm castanii lângă noi

e prea multă căldură şi simt

cum se topesc icoanele sfinţite

lângă prag

de ce iubite nu strângi în pumni

cuvinte moarte

şi acolo jos să aprinzi un rug

din ce am dorit să adăpostim sub…

Amănunt cercetăm în memorie

în coama plătită a morţii

zidite dorinţi, neuitate dureri şi putinţe

refulate orgolii, iubiri tăinuite.

Preţuite poveri ale vieţii trecute,

ne încarcă clepsidra vieţii ce curge

şuvoi neoprit, pedeapsă stelară.

Mă doare viaţa ce moare în mine,

iubirea uscată, precum iarba arsă de soare

mă doare uitarea durerii, a morţii trecute,

blestemul secular al firii de a fi.

Încurcăm mult prea des destinul

ales al…

Stătea întins

într-o atitudine senină

asupra vieţii

cu ochii

deschişi de uimire.

Cu buzele strânse

ar fi vrut

să oprească

orice cuvânt sau gând.

Inundat de ploi biciuite de vânturi,

cursul vieţii omului

se mişca asemenea unei fantome printre vii.…