îţi arunci îngerii pe fereastră
peste liniştea mea
aşezi clopote de bronz
tu nu ştii că suntem vecini
de universuri
că o gaură neagră
ne-ar putea înghiţi
te joci de-a eternitatea
cu ochii tăi
aşi supremi
la un punto banco mortal
şi nici nu îţi pasă de serenadele mele
de poemele strecurate sub uşă
ţi-ai tatuat un craniu
pe inimă
ignorând voit
abolirea pirateriei
iei tot ce poţi de la viaţă
(cu cât mai repede cu atât mai bine)
carpe diem
carpe diem
repeţi la nesfârşit
aşteptând fericită sfârşitul
cu mine însă
cum rămâne
Adaugă un comentariu
cu respect!
Fiecare nemuritor are cel puţin un instrument care îl ajută să-şi realizeze visul, după bunul plac. Numai că, ele visele nu coincid cu ale celorlalţi.
Ai răsturnat valorile reale şi ai dat viaţă celor supranaturale, implicând iubirea.
Admiraţie, Sofy!
multumesc f mult!
Tardivă întrebare.
Poezie bună, imagini frumoase, revoltă reținută.
da Coza
Continuă să strecori poeme pe sub ușă, cine știe... :)
Mi-a plăcut mult.
deznădejde şi revoltă, frumos! :))
Versuri plămădite din deznădejde și luciditate . Ingenioasă asociere cu pirateria , prețuire!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE