lună nouă

[petrut dan]

mă priveam în oglinda pe care moartea o ura

cel mai mult

îmi plăceau nopțile

înainte de ieșirea lunii din apele ce adăposteau vietăți mitice

în stare să facă bărbații să se arunce

de pe cel mai înalt catarg

 

îmi acopeream ochii și mă prefăceam surd

să nu mă strige vreun sunet

de parcă m-ar fi încercat o criză de stomac

mă îndoiam în fața ferestrelor de nu m-ar cuprinde rotundul

ponirii nestăpânite

de a cunoaște femeia

 

mă îndepăratesem prea mult să mă pot întoarce

drumul mirodeniilor îmi punea în față puterea și dragostea

pentru a mă învinge

 

trebuia să fiu tare

 

imaginea cu tine scriind pe trunchiuri de meri

vopsiți în roșu să-mi pot confunda dorința cu dorul

bucuria unui cor de păsări flamingo

apărute de nicăieri

să-ți răsplătească răbdarea

nu voia să renunțe

 

iubirea precum paharul de vin înainte de culcare

 

mi-e teamă să nu mă trezesc până să se sfârșească lumea

și cântecul pe care mi-l scrii șoptind la urechea unei scoici

cuvinte

numai de tine știute

 

îmi fac pielea ca cea mai fină mătase

atingerea amplă

rostogolirea razelor de început ale stelei ce-a explodat

la gândul că ești

 

nu-mi pot lua privirea de la marea ce-mi dă emoția

valurilor conduse de simțuri

în povestea de dragoste

admirată

precum cea mai vândută rochie de vară

după catalogul iubirii 

 

 

 

[petrut dan]

Mulțumesc, Chris, pentru prezență și comentariu, drag!

[Chris]

foarte frumos, imagini deosebite!

[petrut dan]

Nikol, mulțumesc, un comentariu deosebit poetic și susținut, bună dimineața, cu drag!

[Nikol MerBreM]

Un poem fascinant, la fel ca mirajul dragostei ori cel al apei, în care poetul, intrând, se îndepărtase prea mult să se poată întoarce! Îți dă senzația aceea când intri în apă și înaintezi închizând ochii, conștient de pericol și fermecat în același timp, o înaintare pe un drum al mirodeniilor și al dragostei în care parcă se simt și rătăcirea și chemarea drumului, deopotrivă.

Superbe imagini: ,,rostogolirea razelor de început ale stelei ce-a explodat la gândul că ești", ,,imaginea cu tine scriind pe trunchiuri de meri"!

Drag,

Nikol

[petrut dan]

Ada, s-a înțeles perfect, mulțumesc, cu drag!

[petrut dan]

Monica, e și normal, dar unii nu au curaj să recunoască, cu drag!

[petrut dan]

Alex, mulțumesc, scuze întârzierea, cu prietenie!

[Ada Nemescu]

Ai creionat un personaj (autobiografic?) imun la toate ispitele vieții, tocmai pentru că este îmbibat până la saturație cu IUBIRE, am ocolit termenul vaccinat :)) O Circe nevăzută, opțional prezentă, otrăvește doar pe acel ce se vrea ...

Un concept real de îmbunătățire a lumii prin procese naturale, rezultat fiind omul superior. Este ceea ce se numește meliorism, filozofic vorbind...

Sper că s-a înțeles că mi-a plăcut, aDa

[Monica Pester]

Ce aș mai putea eu adăuga în fața acestui torent de lavă a iubirii dăruită în toate ipostazele ei?

IUBIRE NESTĂVILITĂ, NESFÂRȘITĂ

Eu?

Mi-e dor de iubire...

[bolache alexandru]

Un poem de dragoste în care bărbații sunt adevărați marinari ademeniți de sirene să se arunce de pe catarg... Ori iubirea ca un pahar de vin înainte de culcare, o iubire ca o naștere de stele... Din nou o viziune extraordinară a dragostei!