Cine mi-a spânzurat cuvintele
cu capul în jos
de lobul urechii
crezând ca nu le mai vãd,
acolo unde numai respiraţia ta
mã mai poate impresiona
şi le-a aruncat în golul dintre
gesturi
sinucidere sau renuntare
nu poţi sã recuperezi conturul meu
decolorat şi pierdut printre gâduri
dar poţi adauga melodia ce saltã veselã
în colţul gurii
aşteptând semnul tãu
cuvintele toate aliniate
bat pasul pe loc ca sã poti
întoarce pagina
şi sã începi povestea cu
litera mare
Adaugă un comentariu
Superbă, Constanța! Superbă!
drag,
O poezie frumoasă. Începutul poveștii cu literă mare îi dă noii pagini o notă de dulce așteptare.
Diacritice lipsă.
Poezia, într-adevăr, e bună.
da Coza
Nu , Constanța , prinzi contur din ce în ce mai frumos ! Îți țin pumnii!
Frumos! Interesant şi inedit. Dorinţa de schimbare, atenţionare serioasă redată prin metafore inteligent alcătuite. Un salt uriaş în poezia ta. Mesajul a devenit ceva mai misterios, aşa cum se cere în poezia modernă. Felicitări!
gâduri - gânduri
Şi aş mai zice, dacă nu mai foloseşti punctuaţie, nu mai pune deloc, nimic şi scrie cu literă mică, încă de la începutul textului.
Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE