în flăcări ard mă sting pe o tarabă
declar sentențios că sunt provincial
în mâini îmi cresc fântâni secate-n grabă
și mă îngroapă lent nisipul selenar
nobile păsări lanțuri îmi dezleaga
eu vreau să fug dar pleoape mă închid
vin șerpi atrofiați care mă roagă
în hora poeziei să mă prind
izvorul nesecat nu mă dezminte
dar adevărul vine ca un foc arid
bazaltul dansează fantomatic în morminte
și-n vechi canoane nu mă mai închid
nu mă reneg rămân doar o fântână
și tot mai sper s-apuc să te sărut
tu amforă ciobită amăgire
și laptele să-l iau de la-nceput
Adaugă un comentariu
Are farmec chiar şi ciobită:)))
Chiar dacă are ruperi de ritm, nu deranjează, există un ritm interior care te vrăjește. Metaforele și mesajul sunt evidente. „Închid” se repetă, s-ar putea repara.
M-am prins și eu în horă (a poeziei).
drag,
Amfora în care ai strâns versuri frumoase.
Frumoasă versificare a năzuinței!
Interesantă poezie! „Păcătuiește” prin ruperi de ritm, însă.
și laptele să-l iau de la-nceput E vorba de laptele matern, de o renaștere/renăscare?
da Coza
Povestea romantică a amforei, un vas adorat şi de zei, cu forme sublime, scrisă în versuri foarte frumoase, personificată, adorată de poeţi.
Versurile au sensibilitate şi frumos, dar au şi mici incoveniente: vin șerpii- pică mai bine pentru ritm, nearticulat, vin şerpi; al treilea vers din strofa trei este prea lung. Raportată la poezia clasică, are variaţie de ritm: 10, 11, 12, 15 silabe. Prozodia poeziei clasice prevede diferenţă doare de 1-2 silabe.
Şi totuşi am citit cu deosebită plăcere!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE