APROAPE DEGEABA

De muuultă vreme, am încetat să mai citesc ceva din creaţiile mele şi de ale altora, în public sau chiar într-un cerc restrâns. Pentru că, oamenii NU MAI AU NEVOIE DE CUVINTE. Le sunt de prisos. Lor le ajung gesturile. Sau numai intenţiile. Gesturile răsunătoare, televizate, mediatizate, dacă se poate, pe toate canalele. Nimeni nu mai acordă nici un micron din timpul lor, unei manifestări culturale de excepţie. Ori, în…

ÎN VISUL COPILULUI

 

 În visul copilului - nepreţuita comoară a lumii -

 respiră o mică necuprindere.

 

 Ritmic balans

 leagănând tainic viitorul.

 În faşă sunt toate,

 paleta de gânduri, 

 cuvintele toate, faptele toate,

 inocenţa, ispite, păcate,

 toate misterele vieţii.

 

 Temeţi-vă înaintea copilului, a micilor lui mâini!

 Încă din leagăn va fi judecător.

 Cu nepăsare, mâna copilului se joacă cu…

Zgomotos pierd consoane

printre degete tremurânde

strânse la gură.

cad jos și se sparg

în cioburi de cuvinte

nepronunțate.

vocalele îmi ies lacrimi

dar nu văd de care...

se roagă de jos, să cânte.

meșteresc patru pereți de creier

să le țină împreună

să nu le mai pierd.

le caut printre dale de…

privește-mă de peste țărmuri

sunt pasărea din mijlocul apei

care-și îneacă aripile în ecouri subacvatice

 …

la Răsărit

am băut apa vie la început de drum

ca un alpinist pe orizontală

şi cu un scâncet de copil nevinovat

păşesc pe drumul vieţii

pe un drum cu sens unic

fără să ştiu să merg

merg tot înainte

crescând şi urcând pe firul sorţii

invăţ de la florile de pe drum

jucându-mă cu Alba ca Zăpada

să zâmbesc mereu cu toate…

că seara adună urma poveștilor rotunde

revin cu aceleași tropote

timpul nereușind să-i domolească scânteile

nici după zile

luni

erau așa albe încât și acum intră cu năvală în odaie

aș putea să-i ating sariul încă fierbinte

pentru încă o clipă iar și iar

inspir

aceleași tropote

aprind pădurile

de parcă regele Solomon

și-ar petrece sabia peste râsul lor

peste curajul de a mai face un…

N-am bani să-mi cumpăr raiul

nici nu voiesc să-l am cu  preţ de-arginţi...

Nimic din ce-i al lumii

nici funcţii, nici palate

nu face sfinţi.

N-am bani să cumpăr viaţa,

oricât aş vrea prin lume

să mai hălăduiesc.

Când firul i se rupe

nici funcţii , nici avere

n-o mai opresc.

Nici fericirea pe bani

nu pot s-o iau.

Să dau în astă lume

prilej de bucurie,

doar asta vreau.

Am dragoste de…

Albastrul a dat mâna cu albul

și norii

au fost plămădiți

de zâne

în ziua dintâi.

Singur vântul

umblat-a încolo și-ncoace

și adus-a ziua și noaptea

la căpătâiul cerului.

Stelele au ajuns aproape de Crucea Sudului

și-au pus pe secera lunii

praful de pe hainele lor strălucitoare.

E vară și seninul bolții este imens.

Crudul ierbii se unește cu bolta

la orizont

și lipește pământului cerul

într-o vrăjită…

nu sunt oarecare

sunt profilate pe un cer străveziu

timidă rup margini din ele ca pe o petală

pe care șoaptele s-au așezat fluturi

fiecare răsuflare din vocea-ți suavă

o strecor în ființa-mi

atingând cerurile cu acordul ei

contemplu cu privirea neștiutoare

mișcări

orientări ninse cu praful așteptării

vise umbrite de lăstari sădiți foarte deși

reiau drepturile și cresc nestăpâniți

peste…

am venit aici

trântind ușa neființei în nas

fără nici un regret

respirând nevinovat

în plâns, prima clipă.

am urlat puternic

și chiar frumos, la viață

lăcrimând deja

despre sfârșit inevitabil.

m-am agățat de sân

cu gura flămândă

de drum spre sfârșit.

trăiam să trec.

inerția era lege…

Trezește-mă în zorii zilei c-un sărut, 

Și strânge-mă la piept cât să mă doară, 

Să nu rămân prin visul ce-a trecut 

Privind cum ceru-n umbre se coboară. 



Spre lume azi deschide-mi o fereastră 

Să intru-n ea cu visuri și-amintiri, 

Pe cer s-aștern tăcerea mea albastră, 

Și ploilor să le-mprumut din rătăciri. 



Pe gesturi tandre stropii mari de…

după fiecare tu

mă transform de fiecare dată

într-un câine răpciugos

să-mi ling rănile

cu limba uscată după tine

schelălăind printre blocuri armate de beton

niște pietre vii

cărora le mai ascult din când în când

respirația

de parcă între pereții lor

bate…

dacă printre voi

se află o singură femeie

una singură

cu inima descheiată

până la ultimul nasture de prea cald

să vină la mine

să-i iau temperatura cu mâna

și…

avea steaua lui albastră

îi spunea povești

o sorbea din ochi

voia să strige să afle toți despre ea

treceau clipe

zile

a uitat-o

când și-a adus aminte

prin gheața albă era un licăr slab

fluturii morții slujeau în jurul ei

sclipirea altădată sidefie era ceață

căluțul de mare

credea că se stinse în smirnă și tămâie

se-ntunecă

prin oglinda de gheață

adevărul e…

astăzi îmi faci o surpriză

îmi câmţi la flaut o melodie

despre tinereţea noastră

îţi mai aminteşti copilăria?

cum se face

că atunci era mereu soare!

adunam flori de câmp

si ne rostogoleam prin iarbă

te luam de mână

şi râzând dam o fugă spre gârlă

să vedem cine sare primul în apă

ne jucam raţa

ori prindeam raci pe…

imediat după ce facem dragoste
mă lași goală
sub un morman de cenușă

 în buze îți înfingi inelul spaimei
și te legeni într-un picior
până când din inima mea
se aud valuri

atunci lărgești aripile sub piele
iar eu suflu să nu doară zborul

ştiu, o să-mi vinzi brăţara

împletită din frunze ruginii

şi şoapte de iubire,

la târgul de noapte

din cetatea hoţilor de zodii

în schimb, vei primi doi galbeni

ce poartă amintirea unui crez

cu parfum de iasomie,

în taina lor

ce a trecut prin sabia destinului

aşa-ţi vei aminti de…

Vreau să știi ce moarte frumoasă am visat

Când adormeam târziu sub pătura de stele,

Era-mbracată-n negru cu sufletul schimbat,

Cu lacrimi ce-i păreau șiraguri din mărgele.



Plângea că voi muri și că-mi va fi stăpână

Îndurerată parcă prea mult de-al meu trecut,

Și nu-ndraznea să-mi ceară atingerea de mână

Lăsând să mai aștepte pe frunte-al ei sărut.



M-a dus peste câmpii cu flori nemuritoare

Pe sub copacii verzi cu vântu-n ramuri…

Vino prietene la mine, la ţară,

să asculţi ciocârlia cântând, sfredelită

în ţinutul Dumnezeului!

Când treci pe lângă mine-mi zici,

uitându-te chiorâş şi cu resentiment:

,, ghiolbanule” ori ,,măi plăvane”

ori alte ţărănii.

Şi nu mă supăr, orăşanule, pe tine.

Ba, dimpotrivă, te respect.

Respect şi pentru burgul tău medieval, am,

prietene-orăşan; nu-ţi sunt duşman.

Altfel, nu te-aş chema la mine, la ţară,

să auzi cântând cocoşii-a…