STĂPÂN  DE  PATALAMA

Un căţelandru slab... ca o paiaţă,

Având urechi lăsate, bot de pluş,

S-a strecurat, făr’ a munci prin viaţă,

Cum aţa a trecut prin ac – pâş, pâş!

Şi uite-aşa ţinându-şi strâns caninii,

Lingând din când în când, câte o mână,

Când s-a ajuns, muşcându-şi chiar stăpânii,

A devenit amarnică jivină,

Cu botul mare ca şi alţi căţei,

După ce, rânjind, au pus laba pe…

Popas

am terminat azi

frumuseţile le-am deşirat până la capătul meu

lumea am ţesut-o din mine întreagă

şi sudoarea am pus-o chiar şi umbrei care-mi calcă pământul

ce mă descântă să-i dea…

Cu o răsuflare înăbuşită

pe drumul şerpuit,

se bulucea în suflet

sentimentul vieţii.

I se deschiseră ochii…

spre lumină.

Colţurile lumii

cerul ce mă-nveleşte vindecător

ori de câte ori mă izbesc de colţurile lumii

schimbându-şi frecvenţele pulsaţia trăirii

jocul ce-mi trimite picioarele să absoarbă misterele

 toate potecile virgine şi luminişurile…

Judecată

pe ordinea de zi în tribunalul Creaţiei

la judecata luminii sunt chemată

cu toate victoriile şi înfrângerile usturătoare

care au marcat precum zborurile

şi târâişul reptilei

de-atâtea…

Se spune că după ce treci de 35 de ani toate aniversările devin triste; e ca şi cum ai nota amr-ul vieţii. Offf, viaţa asta!

Azi ar trebui conform acestui principiu,nepostulat încă, să fiu trist că mi s-a dus încă un an din ce mai am de trăit. Poate că aşa este...sunt întradevăr un pic trist, un pic disperat, un pic melancolic, chiar dacă încerc să par vesel şi lipsit de griji. Cred că aici intervine acel ceva care ne face să fim stresaţi de existenţă, să ne mercantilizăm clipele în…

cărările mă strâng

o ultimă întindere

o duioșie

palisadă a somnului iernii

mă ajută să merg pe mijloc

nu mă las păcălită de cărări

voi înceta să mai cred

că albastrul clopotului mă strigă

cobor la fântână izvoarele promise

aștept

(cumpăna adulmecă miezul alb al mărului)

până când cineva

mergând impleticit

va plânge de sete

în adâncuri

pe scheletul celei mai lungi…

de câte ori mă cert cu timpul

se-ntorc nisipuri în clepsidră

ah

îmbătrânesc misterios

odată cu ochiul de apă

priveşte copile

norul acela cu trenă

e umbra destinului meu

râu de sânge în curcubeul

tăcerilor…

 Noaptea, somnul

 e doar obișnuința

 cu moartea

 sau... antrenamentul.

 ori pauza necesară

 descărcării

 de suprasentimente

 cu plus sau minus.

 Lacrimile sunt bune

 doar când sunt multe

 să poată spăla bine

 jegul din suflet.

 ori să ude

 pământul sub tălpi

 atunci când nu…

 de pe stele uscate de focuri

     inelul cade

 din ochiul florii de salcâm

  curg mirări

   de ce

     pentru ce

 Judecata cea Mare

  împacă unul cu doi

   ieri cu mâine

  începe

    exilul verdelui

nu luna ta mă sperie,

ci storul pe care păsările de foc

îl trag peste nopţile atârnate în ştreanguri

suie ţipătul în nodul funiei

şi mâna mea ridică mătasea -

te legaseră la ochi, iubitule

murim puţin câte puţin când facem dragoste

botezăm îngeri

şi decupăm stele pentru colajele sfinţilor

se dezvelesc a ploaie câmpurile

şi eu plâng

descătuşând furtuni istovitoare care te bucură

de…

Plouă  torenţial în sufletul meu

cu tristeţe şi stropi imenşi de dor,

nori căptuşiţi de lacrimi cristaline

se-adună pe cerul…

facem dragoste în versuri

de parcă nu ne-ar mai ajunge viața

iar zilele putrezesc în sac de vii



într-o zi o să învățam să murim pe litere

să tăcem așa cum tac cuvintele

atunci când nu le spunem de teamă

lene sau mai știu eu din ce altă rațiune



uite de-aia îmi place mie să fiu irațional

și să mă las dus de val

să mă sparg de stânci

și să mă preling pe ele

ca o broboană de transpirație



s-alunec printre…

Parcurgând etape lungi

din (ne)viaţă,

bătând tactul

cu mâinile

şi picioarele,

s-a răsturnat pe scaun

bolnav melancolic retras

cu ochii pierduţi…

se târâia greu

mişcându-şi

încet maxilarul

cu obrajii traşi

într-un moment de speranţă.

O Sahară uitată în munți

fredona melodia de ceară a punctelor cardinale,

sau, poate încerca să redescopere

trecători de cenușă amestecate cu…

Eu mă opresc cu sufletul între cuvinte

Și toate gesturile le presar prin flori,

Învăț mereu să mi te-aduc aminte

Strigându-te cu gândul de tot atâtea ori.



Văzduhurile-ți pun sub pleoapă si tresar

Albastrul rupt din zare ce-ti lunecă pe frunte,

Privind cum clipe trec din ce in ce mai rar 

Spre tampla unde curg  șuvițele cărunte.



Ți-asemăn între ele privirile-ți plăpânde

Când zorii ne despart minunile pe rând,

Doar setea mea…