Pe scări de cedru

[gina zaharia]

O Sahară uitată în munți
fredona melodia de ceară a punctelor cardinale,
sau, poate încerca să redescopere
trecători de cenușă amestecate cu pelin...

Părea obosită și abandonată în spații altădată regești,
nu mai știa culorile anului,
nici codul inimii,
de fapt, trecuse în alt secol, cu ierburi înalte
și corăbii de gheață,
tămăduitoare de singurătate.

Purta ciubote din azur și rădăcini de stejar,
erau grele, vechi și împrumutate,
dar le ștergea de praf
la fiecare adiere a vântului
și le măsura drumul spre nicăieri.

Pe umăr avea un ceas de rubin,
pe chip - umbra unui surâs
și-n pumn mătănii de rugină;
le adunase din vârstele pietrelor
peste care dansaseră parcă toate ploile pământului
la un singur bal.

Și-a uitat fotografia pe arșița credinței,
din când în când, se-ntoarce s-o înrămeze
în pagini de amurg
apoi  adoarme pe scări de cedru 

și cristal.

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

fără virgulă după sau  din versul trei, ori pui virgulă după poate  

Un tablou în care întâlneşti peisaje din toate zonele climatice dar şi sufleteşti.

Te îmbrăţişez, deşi nu ştiu pe ce meridian locuieşti.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Charmant!

[chindea maria elena]

  Pe arşiţa credinţei  ne mai uităm fotografia vieţii! Imagine, metaforă vibrantă,  trăire elevată! Plăcută excursie prin sentimente, prin lume! Cu drag, Maria Elena!

[Sofia Sincă]

Ai răcorit Sahara aridă, cu munti şi gheţuri într-o lume imaginară. S-a rătăcit în timp, fără a-şi găsi locul deşi'' Pe umăr avea un ceas de rubin,''.

Încercarea suprarealistă de a descătuşa visuri, imaginaţii este de fapt ceea ce dau farmecul poemului.

Cu preţuire, Sofy!