Cufundat

într-o beznă nesfârşită

cu un chip

lipsit de expresie,

rătăcea în timp

căutând drumul.

A rămas o vreme în tăcere.

O geană de lumină venea…

În vremea

orelor de exaltare,

tulburat de bucurie,

şi-a domolit

glasul bâlbâit în neştiinţa

unei picături de sudoare aprinsă

ca o rugăminte fierbinte

de copil…

Mă bucur că te-ai vindecat de ploaie

Şi că ţi-ai şters zăpezile din minte,

Că-n anotimpul tău se întretaie

Alte culori şi alte simţăminte,

C-ai coborât în bernă ne-nsemnarea

Şi-ai şters cu gândul urmele privirii

Ce-ţi înflorea pe câmpuri disperarea

Şi-ţi scutura de zâmbet trandafirii.

Mă bucur că te-ai vindecat de beznă

Şi c-ai tivit cu stele iarăşi cerul

C-ai potrivit la drum alt joc de…

Sunt plictisită ca un strugur copt

ce stă nepăsător cu bobu-n frunză

ca un minut ce-aşteaptă ora opt

ca dintele ce muşcă-ncet din buză



Sunt plictisită ca un fel de dor

căzut pe gânduri dacă-ar fi să-i vină

să plece-n croaziere-n Labrador

sau face plajă-n propria grădină



Sunt plictisită ca un ceas cu…

Întunericul aşternut peste frunze suspină

când stele cu vântul în raze îşi caută drum,

printre ramuri ce sprijină bolta senină

departe de visele lumii prefăcute în scrum.

Ici, colo, cărări printre umbre m-aşteaptă

să fiu călătorul pierdut într-o seară târziu,

să plec undeva într-un timp fără soartă

brăzdând întunericul dintr-un suflet pustiu.

Să mă pierd, să mă uit prin amurguri rebele

nimănui să nu-i spun de tăceri în…

te-ai prăbuşit când te-am uitat

s-au închis uşi fără chei…

Scrisoare de dor rătăcită-n pustiu,

Furtuni de nisip iau aduceri aminte,

Avea mângâiere de fluture viu…

Înlăuntrul

inimii sale

cu glasul frânt

când

noaptea era deplină,

prinsese

o privire repezită

din măsura timpului

ce s-a scurs

asupra chipului imberb

a răzbătut

o picătură de lumină.

În camera mea se aud şoapte de tulpini şi cuvinte de imbold

se percep culori în mişcare

nimic nu se vinde dar nimic nu se dă gratis

floarea-soarelui, o ştim cu toţii

e fidelă soarelui, îl urmăreşte cât trăieşte

pe mine mă urmăresc visele zi şi noapte

iar dacă le ascult, mă răvăşesc

în camera mea sună muzica Şostakovici din întâmplare

şi mă face să caut o ieşire pe…

măsoară-mă în caruseluri

melci

şi cuvinte

învârteşte-mă

şi uită măsurile

Puritatea e infracţiune

gândul sau celălalt tu

nimeni nu-ți poate dicta

cum să gândești…

Ucide-mă fără să-mi spui adevăratul motiv

nu-mi judeca faptele, toate dor în aceeaşi măsură,

să le spui ochilor mei că i-ai iubit

dacă plâng să nu-mi laşi chipul în lacrimi

păstrează-l cu tine, e al tău

lacrimile se sparg în cute de timp

şi anii nu pot fi înrămaţi în rămăşiţe de vise

ca o împăcare să-mi atingi obrajii

mă voi întoarce-n altă viaţă să-ţi culeg mângâierile

ce rămân mărturii sculptate în clipe,

nemuritoare clipe şi totuşi…

Ești sigur că prin clipa în care mi-ai sculptat

Iubirea-n șapte arte și-n ziduri de palat,

Trecut-au toți cocorii, și mari, și mici, și gri

În fracuri de…

Pygmalion

Mi-am aruncat în traistă o daltă de cleştar

şi am pornit spre răsărit să sculptez lumina

cât încă doarme, felină blândă, între umbre

lumina leneşă, lascivă, insinuantă,

apa străvezie în care naufragiază

păsări, peşti, avioane, zei obosiţi

de rugăciuni, ofrande, fum de jertfe

lumina-asasin,

lumina-mamă,

lumina-tot

a celor şapte plus una zile

merg

spre ora magică în…

Ceasul anunţă miezul zilei

în fereastră, colina îşi ondulează coama

şi dincolo de ea,

dincolo de,

dincolo,

alte coline,

munti,

câmpii

până la contopirea în albastru

legănat, legănător, adânc,

îndurerat

în coltul ochiului, atârnă

un bob sărat

în bob, închisă, o tavernă

egeeană

pe ţărm albastru…

Nu vrea…

Să nu uit cuvintele
(pe aripile nemuririi)
înalţate în Iubire şi Lumină
m-am transformat
în fluture
cu haina de lut
agăţată într-o petală albastră
amforă pentru drumeţii însetaţi
de roua dimineţii.

M-a pătruns verdele
(de primăvară)
printr-o fantă a inimii.

Ghicea

un soare apunând

pe pietrele

care păstrau

semnele timpului

pentru iubirea de tăcere

respira un aer de reţinere

pusese strajă gurii sale.

Vrând

să-şi stăpânească

o tulburare lăuntrică,

un surâs

îi lumina buzele,

privea

râurile

ce veneau

să-şi reîntâlnească izvoarele

în timpul ce se va sfârşi…