cele mai frumoase poeme 

 de dragoste

 sunt acelea printre ale căror versuri

 se între-citește afecțiunea

 simțind și trăind totodată

 fiecare cuvânt rostit

 fiecare literă articulată 

 în numele unei iubiri propagate

 dincolo de cuvinte

 și totuși... 

 cel mai frumos…

mă desprind

de forma trupului meu adormit

pentru o cafea și o vorbă doamnă

luna galbenă de aseară

prin fiecare literă se învârte încă

și-n crepuscul se răstoarnă

câte vorbe se spun despre nespus

din spatele muntelui de piatră

va mai ieși un soare

ți-aș închina o poezie ori un mit

te-aș îmbăia în raze proaspete

iar îmbrăcate în culoare

sunt sunete știute timpul e lent

destinul n-are chip…

Plătesc  povestea veche nescisă,

aruncată ȋn podul de vechituri,

ȋntr-o iarnă ce nu se mai poate curăţa.

Amprenta nu mai dispare,

nici ȋn altă existenţă, devenind

experimentul  sufletului ce nu poate

termina un scenariu cu sentimente amputate.

Paşii mici nu mă ȋndepărtează de durerea cronică.

Făcuţi pe loc bătăoresc o cale fără destinaţie,

Pe care am pătruns de cȃnd mă ştiu, fără să ştiu.

Ȋnebunite celule mele strănse de…

Gȃndurile, trenuri  fără  orar , staţii şi cale.

Nici o destinaţie nu este clară.

Aleargă ȋn cerc, apoi ȋn spirală, iar

Şi  iar , pasagerii lor sentimente neştiute,

Şoapte nerostite, privesc de la ferastra

visului vagon, ȋn noaptea gata să ȋnceapă.

Speriate se aliniază decente

pe  banca unei poveşti şi ţin cu dinţii

strȃns , ȋnceputul unui verb viu şi tandru.

Este singura călătorie fără sfȃrşit,

ȋn care patologicul nu mă…

Cu acelaşi glas cavernos

ieşit din adâncuri,

îndepărta cu nepăsare gândul.

Râse molcom

când picăturile de ploaie

îi şfichiuiau faţa.

Părea o ruină între ruine.

 Pe chipul răvăşit

 dungi violete...

 Îi încercuiseră ochii.

E noaptea mea cu linii paralele

care străbat un orizont aprins,

cu pomi albaştrii-n razele de stele

şi foc într-un sălbatic necuprins.

Mă recunosc tăcerile-n oglindă

şi visele ce sunt de-acum târzii,

când neputinţa-ncepe să cuprindă

iubiri ce s-au pierdut prin galaxii.

Sunt nopţi ce nu m-au dat uitării

şi secole cu flori în primăvară,

un rug aprins pe fruntea depărtării

unde minuni în flăcări se strecoară.

E…

Odată cu ardoarea se deschide

Coperta verii roasă de sărut,

Cu toate sevele uitate-n lut,

Cu vals hohotitor de perseide.

Şi când nebune nopţi se desfăşoară

Printre miraje tăvălite-n drog,

Curg marşuri aspre fără de zălog,

Spre-o ţară cu destin de stea polară.

Năluci de scrum se freacă de pupile,

Scăpate dintr-o slavă de demult,

Prin odisei de febră şi tumult,

Călări pe mezozoice reptile.

Pierdut în lăcomia de o…

Nelinişte marină...



Nelinişte marină... Valuri peste valuri!

Prin fiecare vers ni se conturează călătoria,…

nu-ţi mai sunt iubit,

nu-mi mai eşti iubită

cuvintele pe care ni le mai spunem

mă dor totuşi

de parcă anumite sensuri

altădată plină de viaţă acum se

gândesc să moară

în mine

dealul şi sfinţirea crucii

şi oamenii trăitori în vârf de deal

unde mâncărurile sunt gustoase

iar seară miroase

atât de puternic a fân şi flori

unde simţi cum adie eternitatea

voiam să-ţi pot spune…

Cu ochii îngustaţi 

de fumul

de ţigară, îşi privea

imaginea

reflectată în oglindă.

Îi fusese

siluită personalitatea

cu un gest

larg al mâinii

unde-o umbră

de zâmbet îi flutura

pe faţă...

Spulberat

într-un milion de ţăndări,

în spirale învolburate,

şedea adâncit în fotoliu

cu faţa ridată

adânc de umbre.

Te-am cunoscut când fulgi în mine au căzut

spălând păcatul vechilor iubiri,

n-au vrut să ştii dacă am plâns sau m-a durut

şi nici prezenţa lor prin amintiri.

Voiam să fii prinţesă pe-al meu tărâm uitat

de saltimbacii care m-au iubit,

şi-n fiecare anotimp fără să-ntrebe au plecat

să joace actul până la sfârşit.

Nu mi-a păsat că iernile din lacrimi se-nteţeau

doream să calc zăpada din cuvinte,

te-am…

Şi-acum

fără

nicio

şagă

Poetul

n-are

voie

Nici

pe

jos…

prima oarǎ

ai întins amândouǎ mâinile

salvându-mǎ

a doua oarǎ

m-ai întâmpinat cu sufletul strǎlucind

ca pentagrama fosforescentă

în luminǎ

migrasei în dimensiunea mea

strǎbǎtând-o ca pe viațǎ

i-ai deschis ușa

aruncând privirile-nainte

când…

Eu nu-s din ăia

care se-ntreabă la tot ceasu’…

O clipă dăruită cuiva



Tu care mi-ai dăruit visul visului din noi,

prin ce sunt oamenii vii, iubitule?

Tu care-ai navigat pe apele viselor mele,…

Lumina din inima ta

Sub straturile de vernis,…

Mi s-au lungit în slove

simțurile toate,

se scurg alene

peste foile albite,

întinse uniform

și fără grabă

încep din punctuații

să palpite,

din gândul pur,

din nebunia fără margini

voi răstigni, voi înșela

creând cu satisfacție imagini.

Când somnul

nu mai poate să învingă

cu ochii minții

veți citi în altă limbă,

pierdută pe sub zările-nsorite,

oriunde simțul și închipuirea

vor să fugă

și să se…