Tandrețe, of

[Ion Lazăr da Coza]

 

Eu nu-s din ăia

care se-ntreabă la tot ceasu’

mais où sont neiges d'antan*

nu

eu îmi amintesc și-acum

că-n unele ierni sania aluneca peste iarba

împroșcată doar cu o brumă de omăt

de se-ațineau gospodarii

ca să nu le stricăm cosirea-n coastă

dar și ierni cu troiene grele

de nu ne puteam duce la școală

sau dacă izbuteam

n-ajungeau profesorii

și-atunci toată școala era a noastră

și-o făceam pe baba Alița

să ne spurce

ptiu drace

ptiu

îngrijitoarea

având pe limbă un neg mare –

o verucă neagră cu trei floace albe

când lipsea câte unu

ne-ntrebam

l-anghițit sau și l-a smuls

de aceea o făceam

să ne scuipe

să vedem dacă-i lipsește vreunu’

îmi scuip și eu în sân

că de fapt voiam să vă mai spun ceva

despre Cotin Guscă

da

ăla din Lacul Negru

„un om mărunţel şi aprig,

şi poate nu rău din fire,

ci mai degrabă îndărătnic”

dar tandruuuu

cât cuprinde ceru'-nalt

și pământul ăsta larg

într-un an

se trezește gingașul nostru gospodar

cu zăpada pân’ la clanță

și el a prins ierni și așa

și așa

nădușind sub bundă

cu lopata a țârcâit

pârtie spre oi

spre cai

la produșcă

și cum hodinea în mijlocul ogrăzii

nevastă-sa-și arătă capu’ mieros prin ușă

– Bre, Cotine… fă olecuță de pârtii șî-n grădină

(adicătelea spre latrină)

ofuscat

își pune ăsta mânile-n șolduri

își scoate prohabu-n față

și hotorăsî de-auziră și sor’-mea la a cincea casă

– Daa, frumuuoaaaso!... Te-i câca și n-ai pârte!?

                                  din ciclul: La Ghizunie         

*unde-s zăpezile de mai an (F. Villon)

[Ion Lazăr da Coza]

Știu că păcătuiesc, Gina... Dar mai știu și că am cititori îngăduitori.

Drag,

[gina zaharia]

Ionică, of:) ai surprins și scena asta:))

Doar făcea parte din oglinzile Ghizuniei, nu?:)

Abia aștept finalizarea proiectului, da' să nu ierți nimic!:))

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc dragă Anca Cecilia pentru popas și comentarii.

Îmbrățișări.

[Ion Lazăr da Coza]

Lisia, doar ți-am arătat casa acelui vecin tandru. El nu mai e, dar „frumuuoaaasa” mai trăiește.

Oamenii trec, însă vorbele lor de duh rămân. Eu vreau să le întemnițez în posteritate.

[Ion Lazăr da Coza]

Iris, dacă vizualizezi scena, scrierea capătă un dram de valoare.

Îmbrățișări,

[Ion Lazăr da Coza]

Gabrilela, viața nu-i mereu roz-bombon :((

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Sofia, cuvântul incriminat există în DEX, și-apoi nu-s licențios de dragul de a fi licențios - îmi impune situația. Ce-ar fi ca personajul meu să spună: Ai defeca și n-ai pârtie!?

Cât despre riscul de a cădea în epic... mă lupt, mă lupt cu ăst balaur cu șepte capete... Am mai intrat un pic în text.

[Ion Lazăr da Coza]

Augusta, gingășia-i gingășie, de parcă vârsta ar conta?

[Vasilisia Lazăr]

:)))

Ionicăăă, ori de câte ori vom face pârtie prin curte îmi voi aminti de Cotin. :)) Într-adevăr, taaandru bărbat, ferice de nevastă-sa! :))

Mi-a plăcut mult.

Cu drag,

[Gabriela Grădinariu]

  Din una în alta până la pârtia spre latrină. Taaandru Cotin, dar mai ales hâtru. Merită un loc în colecţia de personaje  ghizuniene. O plăcere!