E noaptea mea cu linii paralele
care străbat un orizont aprins,
cu pomi albaştrii-n razele de stele
şi foc într-un sălbatic necuprins.
Mă recunosc tăcerile-n oglindă
şi visele ce sunt de-acum târzii,
când neputinţa-ncepe să cuprindă
iubiri ce s-au pierdut prin galaxii.
Sunt nopţi ce nu m-au dat uitării
şi secole cu flori în primăvară,
un rug aprins pe fruntea depărtării
unde minuni în flăcări se strecoară.
E noaptea mea cu stele căzătoare
şi adieri molcome printre ploi,
cu linii paralele-n drum spre soare
când zorii-apar cu clipa dintre noi.
Adaugă un comentariu
Multumesc cu sufletul tuturor pentru caldele si sincerele aprecieri!
Cu drag si pretuire!
frumos. acestea sunt poeziile care vă îmbracă cel mai bine, părerea mea :))
Poezie viguroasă.
Citit cu drag.
da Coza
Criza prezentă a trăirii în iubire, poetul o trece prin elegie, prin viziuni colorate, fascinanteale ale nopţii cu stele căzătoare, valul ne poartă în lumea lui. Asta în mod sigur se numeşte poezie.
Admiraţie, Sofy!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE