O clipă dăruită cuiva

[Irina Lucia Mihalca]

O clipă dăruită cuiva

Tu care mi-ai dăruit visul visului din noi,
prin ce sunt oamenii vii, iubitule?
Tu care-ai navigat pe apele viselor mele,
poţi recunoaşte culoarea
ce curge pe luciul apei fără a putea opri clipele?

A fost şi contopire, şi trupuri de lumină,
Vino, sufletul meu!
Mi-ai rămas cu plăcerea trupului în minte,
Când ajungi în esenţa cuiva,
în adâncuri, un vulcan ţi-e trupul.
Între obişnuinţă şi cunoaştere,
doar perlele rare fac diferenţa!
Prin culoarea iubirii, întâlnirea a două inimi,
asemeni diamantului, cu cât priveşti mai adânc,
cu-atât mai preţioasă e lumina.

De ce să ne cenzurăm adevărul din noi?
De ce şi faţă de cine? Cui ajută?
Caută-ţi adevărul profund, iubirea,
o alchimie prin care puţini au acces!
Cine are curajul
să se uite în ochii lui Dumnezeu?
Cine iubeşte, căci Dumnezeu
este Iubire, Lumină şi Viaţă!

Clipe, ore, asta nu le este dat tuturor,
la o rotaţie perfectă a pământului
se întâmplă asta - o clipă dăruită cuiva -
Ca un curcubeu este viaţa,
în dansul inimii câmpul de flori a-nflorit,
multă dragoste e risipită în acele locuri,
noi galaxii se nasc,
se încheie ceva ce nu mai are continuitate.

[Irina Lucia Mihalca]

Sofy, Lisia si da Coza, am retusat, modificat, scurtat si metamorfozat poezia.

Cu pretuire si drag,

Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Augusta, pentru semnul de lectura si impresii.

Cu drag!

[Irina Lucia Mihalca]

Cine iubeşte va privi in ochii lui Dumnezeu, Iris! Si tu stii asta!

Cu multumiri si drag,Irina

[Ion Lazăr da Coza]

Mi-a plăcut, dar parcă împărtășesc ideea de a-l mai șlefui.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Cine are curajul
să se uite în ochii lui Dumnezeu?
Cine iubeşte, căci Dumnezeu este
Iubire, Lumină şi Viaţă!

Minunat! Da, se mai poate lucra la acest poem. De fapt, întotdeauna se mai poate lucra la oricare, totul e perfectibil.

[Sofia Sincă]

Din punctul meu de vedere de aici se puteau construi două poeme. Cam până la jumătate se aduce elogiu iubirii, apoi se trece destul de repede la o meditaţie privind viaţa şi moarte, încheindu-se cu teorii despre moarte. Dar, poate fi luat ca şi un întreg, compus din viaţă-iubire-moarte.

În prima parte chiar dacă este mesajul iubirea, ea este repetată excesiv. De prea multe ori, cuvântul. Apoi se repetă culoarea şi ca idee şi, ca şi cuvânt.

De fapt atunci când poemul este amplu se cere atenţie multiplă. Eu zic că se mai poate lucra pe el.

Cu stimă, Sofy!

[Chris]

Filozofică şi profundă meditaţie despre viaţă, moarte şi valurile dragostei :))