Dacă ar fi

cuvinte antiotravă,

s-ar descoperi

raţiunea de a trăi

departe de lăturile

şi murdăriile ce bălteau

în pârâiaşele vieţii.

Ploaie de lacrimi am văzut

picurând

din cerul ochilor tăi

şi m-am gândit

la furtuna din suflet.

Gândul că-ţi sunt tunet

şi fulger

mă întristează.

Vreau să-ţi fiu doar curcubeu

de speranţă,

dragoste

şi mult dor.

Să-ţi fiu…

FĂRĂ  DE  UMBRĂ

dezbrăcată de umbră stau goală în rugul iubirii

şi-aştept aripi de flăcări să mă înnalţe

până la Tine

să mă filtreze cu ceruri ca să picur ambrozie

pe limbă de înger

să dau strălucire întrupării…

În surdină e cântecul vieții.

Copacii-l ascultă și se pleacă.

Din pământ răsare în loc de lăstar

o stâncă închinată de Gheea cunoașterii.

Simbioza dintre poet și operă

nu e dezlegată nici de uneltirile Herei,

nici de fulgerul trimis de Zeus pe pământ.

Hermes ia cântecul

și cu sandalele-i înnaripate

îl ascunde…

Spaima depărtării

m-a suspendat pe vânt

în ochiul

dinspre mine

fără pleoapă ars

în viscole

de trup,

prăvălit

pe liniştea de gând,

retras

în trecerea

către soare… cuminte.

In toate câte sunt acum şi-n toate cate or să vină

Găsim cărări pe care sufletul cândva le-a rătăcit,

Şi nu ştim când ne-a invitat destinul viselor la cină

Sau, cum va arăta oglinda in care alţii ne-au privit.

Să plângă păsările-n zbor de dorul fiecărei clipe

Și-n tot acest pustiu plăcut să cadă stele peste noi,

Lăsând o parte din lumina pe obositele aripe

Ce poartă-n lina lor plutire povara gândului în doi.

Pe buze-mi tremură suspinul și…

sufletul este o sferă albastră

în care centrul este absolutul

-iubirea-

păsări de cer cu aripi oameni

zboară rotund spre desăvârşire

punctele ating infinitul

Ella Franc

Ca pe o dureroasă înfrângere

îşi îndrăgea umbra sa,

firavă în acest univers.

Pentru o clipă doar,

prin fumul ce-i înţepa ochii

din arşiţa unei după-amieze,

ca un arbore dezrădăcinat

a crezut că o vede

înfrântă la picioare.

Mă chinui

să am tăria

să pot gândurile

să-mi exprim

să nu se termine aţa

să rămân

la sfârşitul bucăţii de viaţă

o simplă

marionetă din cârpă.

într-o toamnă depănată de a trudei sare râu

cearnă mitu-n scrum imperii

de singurătăţi zidite între osândite coaste…

când copiii n-au părinți

 soarele nu-i printre sfinți;

 când părinții n-au copii

 nu-s nici morți şi…

Viața sub pleoapa cerului este o simplă lacrimă

Două tăceri despărțite de-o nevinovată cratimă,

O strălucire de-o clipă într-o ruginită toamnă,

Părere de rău ce mi-ai lăsat, frumoasă doamnă.

Viața mea, un curcubeu grăbit spre alte ploi

Când toate nu mai sunt și se împart la doi,

O umbră-mbracată în alb printre ronduri de flori,

Surâs fără farmec, fără emoții, fără culori.

Am găzduit-o-n trupul meu până când a plecat,

Mi-a închis ochii…

scrisoare

am să-ţi scriu

despletită de mine

desculţă prin oraşul ud

cu miros de sărut

nu-ţi voi cere nimic

nici ploii n-am să mă rog

să mă ierte

doar paşii mi-i voi lăsa

să cutreire singuri

pe străzile pe care

mi-ai dăruit luna

şi apoi întreg restul

fragil adunat numai pentru mine

pe aici

prin oraşul inundat

fiecare chip îţi poartă umbra

pe ziduri

pe…

Ultima ploaie torenţială

La întâlnirea verticalelor,

a mea

şi-a fulgerului,

va veni

o ploaie torenţială,

finală

atunci

va fi plecarea…

straturile de sare

adunate

cu fiecare privire înapoi

se vor topi…

în urma mea, orchestra

va cânta

aceeaşi amplă simfonie

poeţii, în Cetate,

vor săpa, să scoată

poeme din…

Singur,

departe în noapte.

Nu doar o oră,

nu doar o zi,

ci seară de seară,

să-ţi sprijini capul pe un umăr

nu în întâlniri fugare,

ci noapte de noapte

până la marginea morţii

să poţi adormi

cuprins de braţe

iubitoare ţie,

e gândul

ce-mi străbătea

mintea obosită

de drumuri

pe cărări nevăzute

ale vieţii.

Iată, iubito, potecile care

Au sete de dor cu urme de sare,

Vino să trecem mister peste creste,…

Pornesc cu ostașul de pace,

În suflet cu setea de zori,

Pe-a muntelui filă de ace

S-aprindem cu drag sărbători.…

Albit de linişte

departe,

singur,

anii mi se împlântă în trup.

Un gol de aer

mă umple şi-n urmă-mi

o linişte prăfoasă

se-nalţă.

Îmi sărez tristeţea…

cu lacrimi.

 Undeva în timp...

Undeva în timp,…