când… [ 3 ]

[LELIA MOSSORA]

când copiii n-au părinți

 soarele nu-i printre sfinți;

 când părinții n-au copii

 nu-s nici morți şi nu-s nici vii.

 

 când copacii - brațe reci

 n-au pe cine-n frunze strânge,

 se adună în poteci 

 și în iarna ce se frânge.

 

 când o floare sens nu are

 și când muzica nu doare,

 tac toți pomii și e frig

 și-n tăcere se înfig.

 

 când ne cântă-n gând apus

 și când nimeni nu se-nchină

 umbrei noastre - vrut divină -

 adormim acolo… sus,

 

 unde liniștea ne duce

 unde cald-am vrea o stea,

 unde viața fără mâine

 nu ne-o știe nimenea.

 

 când copiii nu știu clipa

 care mâine-și curm-aripa,

 vor zbura deasupra zării

 și vor da tribut chemării

 

 să asculte vălul mării

 ce se sparge de un trup

 în culori care se rup

 din sărat sărutul sării.

 

 când părinții n-au copii

 nu-s nici morți  și nu-s nici vii ;

 sunt silabe sidefii

 pe un vas fără de torţi…

 

 

Lelia Mossora

22 oct 2012

21 :03

[LELIA MOSSORA]

Multumesc !

[Vasilisia Lazăr]

Remarcabil! Reverență!

[Sofia Sincă]

Fericirea există atunci când te simţi împlinit. Menirea unui om pe pământ este cea de a creşte un copil, de a face o casă şi de a sădi un pom. Altfel eşti ciuntit... aşa cum spui tu.

Însă nu putem condamna pe cei care, din vari motive nu au putut înfăptui aceste deziderate.

Versurile tale, Lelia sunt inspirate din sfera realului.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!