Gheorghe Mocanu, membru USR, cofondator al site/ului Negru pe alb a plagiat. Poezia de mai jos, care a stat pe prima pagina in site/ul Negru pe Alb, apartine omului de litere, fost vicepresedinte al URS, Gheorghe Istrate.

Ataşez spre edificare poezia originală a poetului Gheorghe Istrate:

Împunse aerul

pierdut în gânduri,

ascultând furia înăbuşită

şi umplând tăcerea

cu puterea minţii

într-o resemnare tristă…

nemişcat şi împietrit.                                  

                         Resemnare…

………………………………………

                         Renaştere…

Nemişcat şi împietrit                                 

într-o resemnare…

O frunză purtată de vânt



Iubirea şi moartea!

Singura moarte dulce este din iubire,

în rest nimic, toate implică un ritual şi uitare.

Iubirea nu există,

există doar o continuă căutare a ei!…

Cerne-mă iarnă

Ca pe zapada

Căzută, sfioasă,

Steluţe în zbor.

Fă-mă curată

Ca pe-o colindă

Cântată în noapte

Cu tainic fior.

Cerne-mă-n sita…

viscolul

peste luncă și vâlcele

cade pulberea de stele,

viscolu-mbrăcat în alb,

un balaur rău și calp,

lasă salbe argintii

peste dealuri și câmpii.

totu-n preajmă e difuz,

viscolul bate-n auz,…

Începe

să cadă roua,

se umple tăcerea

unei emoţii

de nestăpânit

înăbuşind temerile

simţurilor tulburate

de neliniştea

unui nou început.

RIDIC DRAPERIA TĂCERII

alunec şi trec

magmă de contraste m-agaţă

scriu în sânge

idealuri

din şevaletul privirii

rebele istorii

haşurează umbrele

trec doruri…

Nu vreau să pleci din visurile mele

Vreau să-mi asculți ninsorile prin gând,

Ești tot ce mi-a rămas din toate cele

Mi-au strecurat în suflet rănile pe rând.



Să-mbătrânesc cu fiecare fulg ce s-a topit

Pe fruntea unde ridurile-mi cresc rebele,

Ca un galop de cai pe câmpul troienit

Cu coame albe-n vânt și-n străluciri de stele.



Rămâi mireasa mea cu voalul în zăpezi

Să regăsim cărarea spre fiecare vis,…

Cu o creangă de ninsoare-nmugurită în cuvânt

Îți trimit azi o urare pe o cetină de cânt;

Pun în ea seninul vieţii şi colinde minunate,

Un decembre cu lumină şi-un ocean de sănătate.…

E zdrobitoare imensitatea

albastră a mării,

în măreție nu încape nici un colț,

apăsătoare și plină de închipuiri

fantastice umblând

prin vastitatea spațiului gol.

Doar stânca, doar stânca

poate sta mai neînchipuită,

mai mută și mai dură

păzind închipuirea,

trezind materia din somn.

M-azvârl din mine

către soare, afară,

în necuprindere sunt liber

între cer și ape,

mișcându-mă mereu

către un țărm

și călăresc minunile…

Zumzăind,

umbra privea,

cufundată în gânduri,

fâşii de lumină

alunecând incontrolabil,

înghiţită de gura plină de sare

a ochilor împăienjeniţi…

de lacrimi.

AUROLACUL

casa dragostei cu pereţii surpaţi

mahalaua geme sub putregaiuri din care zbate

coada unei sirene care-şi caută disperată

marea şi solzii de doruri

ludic se dezgoleşte chipul întunecat al zilei rănite

un surâs zgârie…

Neguri se rostogoleau

într-o ceaţă a îndoielii

peste starea nefericită a minţii

de viaţa întunecată

şi pustie

tulburare tremurătoare

trezise văpaia stinsă

a focului vieţii.

“Îngerul meu” îi spunea tata mamei,

încercând să stăpânească durerea

apoi o ruga să plece puţin,

să rămână singur cu golul

mama îl asculta

şi pleca,

într-un fel de anticipare a morţii

-un soi de repetiţie generală-

până-ntr-o zi, când casa

a fost mai încăpătoare

şi goală

mama a şters praful,

ocolind cu grijă colţul în care

stăteau ghemuite

zecile de…

Un cîine urlă îndelung la lună

Cu glasul omenesc tânguitor

Spunînd în graiul necuvîntător

...Că viaţă, i-a rămas cît o fărîmă

E-un ger, de piere şi nimicul

Iar luna, sa-mbrăcat în ghiaţă

El, sărăcuţul, n-a văzut la faţă

Un zâmbet cald să-i mângâie boticul.

Să aibă-n preajma lui un suflet

Ar vrea,să-i ţină de urît

Să nu se simtă-atât de amărât

Cînd simte-n coastă a gerului răsuflet.

Şi urlă lung, dar cine să-l aline?

„E…

ninge frumos şi alb în ani târzii

şi-n ochii goi

şi în fântâni

mormintele

se umplu de colind

şi inima,

de iesle şi biserici

în trup de căprioară,

copilăria

îmi surâde-a plânge

miresmele

vă recompun făptura…

din albastru

să-mi trimiteţi dar:

un transplant de inimă

inima

unui copil încă neconceput

o coală albă,

să…

Iubito, când vine ninsoarea la noi

Oraşul e plin de zgomot şi frig,

Colindul se-mparte prin case la doi

Şi suflete triste in şoaptă se strig.

Iubirea primită in simple cadouri

Devine o boală de nevindecat,

Degeaba se cerne zăpada din nouri

A ei strălucire demult a plecat.

Coboară din cer să mergem de mână

Tăcerea să-ţi legăn pe buzele mele,

Decembrie-n toate doreşte să-ţi spună

Cum ninge sălbatic…

trecătoare mai sunt toate…

toate-s trecătoare, dragă,

sentiment torențial,

a trecut o vară-ntreagă,

am suit încă un deal,

a trecut și toamna bearcă

frunzele…

Când nevolnic plâng

durerea şi fiece simţământ

închis în suflet,

o uşurare nesperată

îşi face loc

prin crăpătura-n

care să picur un strop

de-ncredere-n iubirea

timpului închinat

delirului şi amăgirii.