citeşte-mă

tăcerea este asurzitoare din muntele sculptat într-o piatră

cu vârful unghiei

seara

când îţi dezlipeşti străzile murdare din gingie

şi pădurile mărşăluiesc prin oraş

eu duc în spate un animal de lemn

te-ai întrebat

de ce car peste tot acest viciu

este o literă

pe care toată lumea o primeşte de la naştere

în jurul gâtului singurătatea unei uşi

mi-a dat de înţeles cât de mult

am uitat…

cu tempera pictez fără să mă uit 

îți conturez ochii asta știu 

îți tremură mâinile și vocea 

din răni nici nu-ți curge sânge 

niște viermi defilează 

cu tine pe umeri 

până obosesc 

frământ cocă 

îți înfășor capul 

în dreptul gurii ți se umflă un balon 

văd prin el 

un hău 

cu limbă amorțită 

cu dinți înțepeniți 

cu niște buze groase 

si…

Dumnezeu

a creat marea,

apoi lebedele,

să lumineze marea

Adâncul mării e oul furtunii,

pedeapsa pentru tot

ce călcăm în picioare,

pentru inima devenită

sârmă ghimpată

şi ghiară

Dar lebăda înclină gâtul-val,

cântecul şi liniştea cântecului…

lumina din aripi

se răstoarnă pe ape,

nunta răscumpără

piatra,

pelinul…

Foto: Florica…

m-am întâlnit cu tine, iubire…

m-am întâlnit cu tine iubire într-o dimineață de mai,

mirosea a salcâm în floare și-a dulce tei de eminescu

juca natura peste tot, o feerie era și cerul și pământul,

seara mă săruta luna cu obrajii ei…

și nu vreau să mă sting niciodată

priveşte-i frumuseţea

simte-i căldura cum se revarsă

departe departe

până dincolo de moarte

ard ca un fir de eternitate

priveghindu-l să nu-i curm rostul

uită-te la mine

spune-mi

cât din mine arde şi cât am rămas…

De poți, mă iartă, știu că azi îți sunt, de toate, prea departe

Și-n fiecare zi a ta am pus bucăți de neagră noapte

Stele-am zăvorât într-un adânc de-nvolburată neuitare

Să n-ai de unde să alegi o stea de-a pururi călătoare.

Și-mi iartă fiecare rest firav de vie amintire

Ce mi-a rămas de-atunci, demult, când între noi era iubire

Îl port și-l…

Și de mi-aș sfâșia până la moarte

Sărmanu-mi suflet, veșnic călător,

Oare-ai să vii să-ți dăruiesc o parte

Spre-a o păstra ca pe un sfânt odor ?

De-aș învăța din nou ce este zborul

Sub răzvrătirea unui tainic nor,

Iubindu-mă oare-mi vei duce dorul

Când mă voi pierde într-un alt decor ?

Și de m-aș dărui de bunăvoie

Ofrandă unor zei nemuritori

Oare atunci ai să-nțelegi că-n noi…

Când vii și pleci provoci cutremure stelare

 De parcă-apocalipsa în mine-ar fi sosit

 Și cred că-ntreg pământul e susținut de-o floare

 Cu rădăcini în ochiul rămas neadormit.

 

 Prin fiecare clipă îmi sângerezi plăcere

 Și îmi așterni privirea la poarta unui vis,

 Văzduhul meu din suflet își fulgeră-n tăcere

 Clepsidrele prin care dorințe s-au deschis.

 

 E-o mare armonie în mâinile-amândouă

 Ce-ți împletesc pe trup al…

a sângerat multă lume din capătul mâinilor

în cel care mi-a cioplit tâmplele

ieşit să cumpere oameni

care se iubeau la fel de mult cum o faci tu

cu tine însuţi

iluzia că sunt

că exişti

sau că aparţinem unei păduri

nu are nicio legătură cu dragostea ta

ce se lăfăie în gleznele mele

ca o muşcătură de şarpe

Oamenii sunt precum florile;

e plină lumea de flori,

de oameni şi OAMENI.

La fel ca florile,

trăiesc şi mor…

bucăţica aceea de copilărie

în care păsăreasca

forfeca văzduhul cuvintelor

în fiecare minut de joc vertical

crescut pe nisip?

abia ne puteam dezmetici

din întunericul

indus de somnul convingerii altora

dar ne străduiam

să găsim palindromuri haioase

în fiecare incursiune

prin  universul sintagmelor libere                           

ca să putem deriva

(fără să previzionăm…

Am cules semnele de punctuaţie,

le-am strecurat ca pe aur şi

am păstrat doar punctele-puncte…

suspensia, răgazul,

fraza neterminată,

uşa deschisă spre voi, să

intraţi în joc…

Completaţi cum doriţi

şi puneţi punct.

Vi-l las vouă, punctul.

Eu mă instalez în răgaz,

îmi aştern umbra asupra copacilor

să se încarce de verde,

asupra lebedelor,

să se încarce…

dintr-o oră goală pe dinăuntru mi-am reînceput pustiul

în glasul aruncat nebuneşte

din cerul gurii

care a fost îngropat creştineşte

la sfârşitul lumii

şi era linişte

în partea nevinovată a plămânului stâng

unde şi-a făcut cuib umărul unei femei

care nu mi s-a întâmplat

în fiecare seară se străduia să mă nască

şi pentru asta număra zilele pe degete

dar rămânea de…

stanțe lirice

sunt tot mai singur și acum,

privesc spre orizont prin fum,

trec nepăsător prin vreme

și sufletu-mi picură-n gene.

m-afund în mine adânc,

aud strămoșii cum plâng,

privesc înainte tot trist…

ODĂ PĂMÂNTULUI

Fruntea-mi aplec, Ţie doina să-mi cânt,

pe umerii tăi genunchii mi-i ţii,

Tu hrană îmi dai, îmi eşti şi veşmânt

şi scut te-am aflat în clipe pustii.

Tu îmi eşti matcă şi-acoperământ,

copac drept mă ţii, să nu fiu stingher,

ca ruga s-atingă Leagănul Sfânt,

de Tine mă sprijin, s-ajung lângă cer.

Când greul mi-apasă sufletul frânt,

Apă sfinţită din Tine-am…

In viaţă toate se plătesc

Cu milionul sau cu mia

Pe-acelaşi trunchi se altoiesc

Durerea  ca şi bucuria

Cu aceleaşi vorbe se rostesc

Înţelepciunea sau…

 își ține capul în palme

 din lutu-i modelat elegant

 scapă doar câteva întrebări

 împiedicate

 nătânge

 suficient de neimportante 

 -față de zâmbetul larg al prințului din Ursa Mare-

 încât să stea pitite la umbra buzei

 să privească sâmburele

 cum poate fi așa pur

 o las cu gândurile ei și deschid porțile larg

 ca sinele să respire

 deși port încă stigmatul negrului

 ochii…

pentru frântura de frumos

din palma duminicii

pentru bobul de lumină

însămânţat la timp

în lutul de cuvânt

acum

când ştiu că alchimia există

şi pentru subtilităţi ancestrale

am încetat să mai desenez lanţuri

cortegii de temeri

sau umbre rebele înnodate de suflet

şi nu mai rup întuneric pe streaşina lumii

fac piruete pe-o axă-a provocării

nu numai în gând