O umbră

[ica matei]

De poți, mă iartă, știu că azi îți sunt, de toate, prea departe

Și-n fiecare zi a ta am pus bucăți de neagră noapte

Stele-am zăvorât într-un adânc de-nvolburată neuitare

Să n-ai de unde să alegi o stea de-a pururi călătoare.

 

Și-mi iartă fiecare rest firav de vie amintire

Ce mi-a rămas de-atunci, demult, când între noi era iubire

Îl port și-l cresc în mine, surd îmi freamătă sub piele

Când îl  hrănesc cu tine, cel rămas prin gândurile mele.

 

Și-apoi, dacă mai vrei, târziu, dar nu în clipa cea din urmă

Mai iartă-mi tu, iubite, durerile ce-n mine scurmă

Speranțele ce le-am purtat prin timp cu flacăra nestinsă

Și visele ce s-au oprit din zbor cu-aripa neîntinsă.

 

Îmi iartă pașii mici și tineri ce n-au știut să te urmeze

Și gândurile fără somn și dorurile veșnic treze

Și lacrimile mele ce-au înghețat în iarna-aceea  sumbră -

Mă iartă și mă uită, n-am știut să-ți fiu mai mult, decât  o umbră...

[ica matei]

Gerra, multumesc.

[chindea maria elena]

Şi umbră fiind poţi o pecete grea s-arunci pe cel ce este şi mumificat şi orb în broderii de suflet! Drag, Gerra

[ica matei]

tuturor, va multumesc pentru popas.

Cu drag,

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, Ica!

[gina zaharia]

o umbră fermecată de iubire

am citit cu plăcere,

gina

[Ion Lazăr da Coza]

Melancolia lui „ce-ar fi putut să fie dacă...”

O poezie greoaie din cauza versului prea lung.

da Coza

[Sofia Sincă]

Din straniul melancoliei de desprinde un sentiment puternic de regret pentru o iubire pierdută.

Apăsat, prin cuvinte multe, muzicale, cu dor de clipe senine, autoarea doreşte iertare...

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Rodica Lupu]

Semn de plǎcutǎ lecturǎ, Ica!

„Mă iartă și mă uită, n-am știut să-ți fiu mai mult, decât o umbră...”