mi-ai lăsat sub zăvoare grânele inimii

apoi ai trimis invazie de culegători de pe altă planetă

i-am salutat cu mâna la frunte nu știam cum să-i dezorientez

aveam nevoie de mănușile tale

pe frontieră era frig nu-mi rămăseseră decât curajul grăbit

și un colț de…

Sticla murdară, ciobită-a crăpat

 Dar își vede în ea privirea pierdută

 și chipul și părul și trupul pătat.

 și pielea și buze le vede scârbită

 Prea multe mâini pe ea au umblat.

 Ar rupe-o pe toată, ar rupe si părul

 Cu unghii ar rupe  si carnea să sară

 Să piardă, să rupă, să spele rușinea

 Ar scoate și suflul cu suflet din ea

 Să nu mai cunoască dezgustul și sila

 Ar scoate urechea să uite…

legată de pietre
fără aripi
la marginea lumii
respir cu privirea
agăţată de tălpile norilor

strivesc parfumul

în cascada
cuvintelor risipite
fire de gând aurit
pe buzele întunericului
inima

se-oglindeşte

în truda degetelor
lanţul pietrelor
fără aripi

în suflet

scriu acum zborul

1. Cât de bogată

Postat de gina zaharia în Aprilie 21, 2013 la 8:52pm

Vezi blog

Am pornit să caut malul îngropat în rădăcini

Unde mi-am ascuns coroana timpului fără de spini;

N-am merinde-mbelşugate, doar un colţ de…

Pe sub cărunte  stânci de nea peroanele florale dorm

Puţin piper la  rădăcini şi pleacă visele diform.

În sarea cupei  de lalea se-amestecă parfum de crin

Se cuibăreşte-ameţitor  în sânul ei un peregrin.

Trezitele suplicii  fac ravagii-n mistice dorinţi

Cu toată larma  de viori sculptează primăveri cuminţi.

S-or amăgi  nevinovat în ultimul decent largo

Şi pe un fir  de borangic s-or zbânţui-ntr-un allegro.

S-au copt …

când nu mai am loc în mine

şi nici cerul nu vrea sã-mi ofere

fereastra prin care sã mã duc luminii

mã întorc bucatã cu bucatã în inima mea

fãrã sã mai sfredelesc pãmântul

cu întrebarea mea temãtoare

apoi mã aşez în poziţia de fetus

şi-mi ascult viaţa de dinainte ţipãt cu ţipãt

fãrã nici o şoaptã precum o lungã…

Nu ai să-nţelegi vreodată taina lucrurilor sfinte

dacă vii şi pleci din mine într-un haos nedescris,

dacă nu păstrezi cuvântul în tăcerea lui cuminte

când privindu-te-n oglindă retrăieşti acelaşi vis.

Nimeni nu-ţi va pune-n palmă adierile trecute

şi pe umeri gingăşia din ochi trişti şi-nlacrimati,

undeva-ntre două gânduri amintirile pierdute

vor trezi din nou ecoul multor paşi însinguraţi.

Cum să dăruieşti iubirea dacă-n trecerile-ţi…

Din lunga cergă-a lumii în noapte se ridică,

Din tainiţe celeste printre cuvinte rupte

O lume de poveste pe-o lună ce abdică,…

Trăim rigid și-mbătrânim subit

Și locuim sub poduri netrecute,

Cuvintele le gâlgâim în gât

Lângă ruina fostelor redute.



Că ne-am iubit, o spune un ecou

Când turnul bate-n orele exacte;

Vechimea mea a tot plecat din nou

Și iată-ne stingheri în propria noapte.



Închiriind o limbă de-mprumut

Ne facem semne pe la porți închise;

Nu căuta cenușa prin…

 Puteam vorbi despre ninsoare

Ore-ntregi

Sau despre satul tău natal

și despre ciocârlii  puteam vorbi

de  jarul care arde-n sobă

aveam adevărate enciclopedii

nimeni nu pomenea nimic în schimb

de  jarul inimii sau despre ochii tăi

ștergeai cu grijă praful

semănat cu grijă

dar niciodată lacrima

din ochii mei

puteam să umplem…

tăcerea cu fulgii,

scântei coboară

din ceruri, pe poteci

nescrise de doruri

aprinse şi săruturi

niciunde pe trupul

bântuit de vânt

şi urme lăsate

de talpa gândului

spre zări

ale dimineţilor  

de suflet adânc

pictează-n culori

paşii dinspre noi.    

27.01.2014, ora 12’35’’

am evadat la întâmplare

timpul l-am strâns în mine

năvălind ca un ciclon

 clipele

urcasem pe acoperișul sufletului

și-mi iubeam viața

știam că dedesubt

nu prea era liniște

mâinile picioarele

atingeau zilele

ca zeul impostor al speranței…

Priveşte, iubito, în zare pădurea

copacii se luptă-ntre ei fără rost,

se vede un greier lovind cu securea

castelul furnicii, străin adăpost.

Deschide te rog şi-ascultă ce spun

e toamna târzie şi nu am mâncare,

pe tine te ştiu cu sufletul bun

în toată pădurea rămasă-n picioare.

Primeşte vioara, arcuşul, cutia,

mă pune să cânt suratelor toate,

golită-i de puf prin văi păpădia

şi nici Topârceanu să vină nu…

Nu mă lua de mână, drumuri nu mai caut,

Rădăcina vieții este-nspre aiurea

Când, prin frigul nopții lemnele de flaut

Ca-n nescrise basme farmecă pădurea.



Îmi înnoadă gândul visele de-o seară,

Vântul îmi străbate taina din silabe;

Caut negăsirea, dulce domnișoară,

Chiar de-apar în cale-mi felinare oarbe.



Rădăcina doarme sub zăpezi tocite-

Nici copacii singuri nu au chef de ducă,

Purtând foamea-n zboruri, vrăbii zăpăcite

Mestecă…

Tinerețea amețitor îți curge-n vine,

Umbrind priviri ca un soare-n pisc de stîncă,

Cuprins de sfială neputînd decît a spune:

O, perfecțiune!, zadarnic dar, fiindcă



Sărăcia te scoate din casă, în disperare

Să pui pe masă un coltuc de amară pîine

Odraslelor în brațe aruncate, din întîmplare,

Cu orizontul interzis al zilei de mîine.



Buimacă, degeaba bați la porțile cele mari,…

pentru cã trec uneori şi luni când nu vãd soarele

nu pentru cã s-ar ascunde din când în când

dincolo de oceanele acestea pufoase şi cãlãtoare

poate sã-şi tragã şi el sufletul

sau cine ştie ce doamne-iartã-mã au în loc de suflet stelele

nici din cauzã cã pãmântul s-ar fi întors

ci doar pentru cã el este mereu acolo şi arde

indiferent sau poate prea ocupat cu furtunile sale

aşa cã atunci când îmi este varã-n suflet

nu ştiu de ce zic cã soarele îmi…

revoltătoare

tu păşeşti pe tălpile mele

tu cea binecuvântată de erori

târziul născut prea devreme

se-mbată cu sângele nostru

cămăşile ne ard surprinse

învinuindu-ne de aprig neverosimil

e-atât de dimineaţă-n chemări

şi iată cum trec dansurile pădurii

pe lângă ereziile noastre

începând cu noi

hai să numărăm îngeri de zăpadă

sorbind toată nedumerirea

din eclipsele prelungite peste

ţărmurile crude ale…