Viorica Drăgoi - PLAGIAT?

[Ion Lazăr da Coza]

1. Cât de bogată

Postat de gina zaharia în Aprilie 21, 2013 la 8:52pm

Vezi blog

 

Am pornit să caut malul îngropat în rădăcini

Unde mi-am ascuns coroana timpului fără de spini;

N-am merinde-mbelşugate, doar un colţ de calendar

Şi o tolbă de hârtie primită cândva în dar.

 

Peste umăr pun privirea serilor de ieri aprinse,

Iar făclii îngenunchează printre valuri necuprinse,

Mâna-mi tremură pe-o hartă ştearsă şi îngălbenită,

Ştiu că voi găsi cetatea în pelin de mai zidită.

 

Am lăsat barca-n derivă, poate că vreodată eu

Am avut o vâslă nouă şi o inimă de zeu,

Peste valuri străluceşte, ştie ce-are de făcut,

Lacul tainic mă priveşte, pe loc m-a recunoscut.

 

Am ajuns. Poarta-i deschisă şi-ngână parcă ceva,

Nu-ndrăzneşte să mă-ntrebe ce ascund în tolba mea.

Printre sălcii vântul trece în risipă de argint,

Luna stă să se înece între vorbe de alint.

 

Îmi aşez senin pe tâmple şi în inimă culoare,

La fereastra dinspre stele liniştea e tot mai mare;

În arome de tăcere mă închid cu drag îndată,

E atâta armonie şi cât sunt azi de bogată!

 

2. Înţelesuri

 

Postat de Dragoi Viorica în Februarie 1, 2014 la 8:00pm

Trimitere mesaj   Vezi blog

 Am pornit să caut malul

Stelelor din cer, aprinse,

Când făclii îngenuncheau

Peste valuri necuprinse,

 

Luna albă străluceşte

Peste-un colţ de calendar,

Urmărindu-mi barca vieţii

Timp cu spini primit în dar.

 

În tăcere îmi îmbracă

Tâmplele în foi de-argint,

Nu ar îndrăzni să-ntrebe

Despre-un munte-labirint,

 

Unde am iar libertatea

De a plânge ars de dor;

Mistuindu-mă-n iubire,

Taine caut, mă-nfior...

 

Aş vrea cheiea să găsesc

Pentru lacăte-ncuiate,

Inimi ce din rădăcină

Neştiute sunt plecate,

 

Ce cu viaţa în derivă

Nu mai ştiu ce-au de făcut

Iar în mintea lor amară

Numai noaptea a crescut.

După cum se observă, Viorica Drăgoi, în poezia „Înțelesuri”, a plagiat poezia „Cât de bogată” a poetei Gina Zaharia, publicată pe alte site-uri încă din 2010. Atunci când i s-a cerut să explice asemănarea, a dat bir cu fugiții de pe acest site, precum și de pe alte site-uri unde o mai postase și primise comentarii.

Am postat în paralel cele două creații pentru ca membrii să-și poată exprima părerea despre acest fapt reprobabil care nu trebuie încurajat în niciun fel.

                                   

[Mircea Gordan]

Așteptam replici la cele spuse de dl. Ionel Mony Constantin...

Cred că trebuie cunoscută de toți:

http://dreptonline.ro/legislatie/legea_drepturilor_autor.php

[Nădejde Angelina]

Se vede foarte clar plagiatul! Cât tupeu trebuie să ai să plagiezi poezia cuiva şi să o postezi chiar pe siteul unde ea este administrator!

E vorba de caracter! Aceşti oameni nu fură numai poezie... cred că sunt în stare să fure orice!

[Ion Lazăr da Coza]

Dureros e faptul că la ora la care fac acest comentariu, această postare are 158 de vizitatori, dar doar 12 comentarii!

Tăcerea, uneori, poate fi considerată încurajare.

[Corina Militaru]

Am studiat cele două variante şi-mi este foarte clar plagiatul. Incredibil, cum fură unii - căci furt este - cu nonşalanţă. Nu înţeleg şi condamn categoric această atitudine. Trist!

[Mihaela Roxana Boboc]

E bine că s-a semnalat public acest caz. După cum se vede, Viorica a fugit de pe site. Un om fără ascunzișuri și-ar fi probat nevinovăția. Pentru mine lucrurile sunt clare. Din păcate, aceasta practică de a lua versuri de ici de colo, de a mai pune ceva din stilul propriu (clar inferior) e din ce în ce mai folosită. De aceea e și greu de demonstrat. Că ți se pare că ai mai citit pe undeva, dar fiind atâtea scrieri, nu poți să le numești exact, cine după cine s-a luat. Aici, din fericire, Gina a fost pe fază. Mi s-a întâmplat și mie cândva. Sentimentul e de furt și de repulsie. Mă întreb ce satisfacție o avea acela care știe că ceea ce postează e un colaj al mai multor autori și mai nimic de-al lui.

[Gabriela Grădinariu]

Din poziția cititorului obscur remarc cu dezamăgire cât de puțin contează dimensiunea morală și aici, în lumea făcătorilor de frumos, a celor ce plămădesc imaginile ideale la care ne raportăm cu bune și cu rele. Dacă în lumea de dincolo de"Însemne" acceptăm și adoptăm o poziție de pasivitate, aici trebuie să fim intransigenți, măcar acest colț să-l păstărm imaculat.

[Vasilisia Lazăr]

A o plagia pe Gina Zaharia este, în primul rând, un act de inconștiență. Pe Gina Zaharia o poate plagia doar Gina Zaharia.

Urât!

[Nuța Istrate Gangan]

mai, a inceput sa plagieze si dupa aceea i-a venit inspiratia. :)
Tipic, nu? :)

[Sofia Sincă]

Indignare doar seamănă un plagiat în rândul cititorilor, indignare fără margini. Noi suntem cel mai mult păgubiţi. Se poate forma, desigur, o altă poezie bună cu versuri bune furate, dar satisfacţia unde este? I-am spus că nu trebuie neaparat să fii poet pentru a fi un bun om, un bun cetăţean. Dar oricum nu eşti un bun cetăţean dacă te pretezi la aşa ceva. Probabil nu a fost prima dată, din moment ce a avut curaj să vină aici, sub ochii administratorului de site, al căruia era şi poezia. Are tactică de hoţ, curaj la fel şi mult tupeu. Ce să mai vorbim... se întâmplă la case mari, dar la noi. Însă uite, se descoperă şi se trag consecinţe.

Aviz amatori!

Mai bine că a plecat! Mai bine!

[Ionel Mony Constantin]

 Plagiatul este un furt şi trebuie condamnat ca atare. Cei care o fac  au susţinerea mea necondiționată. Profit acum de ocazie, extrapolând,  să ridic  şi  o  altă problemă care stiu ca va stârni nemulţumiri. Mă refer la tolerarea tacită a plagiatorilor, mergând până la obedienţă faţă de acestia sau  o atitudine de indiferenţă hai să-i zicem " productivă". Ce vreau să afirm aici? Există un site nomina odiosa, al cărui manageriat a fost şi mai este girat de doi plagiatori (nu dau amănunte), dovediţi cu asupra de măsură. Nu numai că aceştia nu îşi recunosc faptele, dar continuă să fie în aceeaşi postură, acceptaţi, ascultaţi şi adulaţi ( poezii de glorificare) la diverse niveluri de membrii adm. şi de cei care postează acolo. Toţi sau aproape toţi  cunosc situaţia şi se complac cu ea.  Mi se va spune, e treaba lor, ce ne priveşte pe noi ?  Important este să postăm oriunde, şi să ne facem cunoscuţi şi apreciaţi. Mie nu mi-ar fi indiferent dacă mânânc din troacă alături de Ghiţă sau stau la masa celor aleşi. Dacă multe persoane care  postează acolo, inclusiv dintre membrii noştri marcanţi, fiind în cunoştinţă de cauză,  s-ar retrage, siteul plagiatorilor ar ramâne, practic, fără membri. Să le cânte valoroasa poetă M. M. cip-cirip!

O mlaştină a răului ar  putea fi asanată în întregime. Din păcate se tace şi prin aceasta se consimte. Sincer sa fiu nu pot sa înţeleg cum oameni cunoscuti şi apreciaţi nu numai aici, ci şi pe alte siteuri, continua sa mai posteze  acolo şi să se compromită. Unii afirmă că acolo au prieteni, îi pot găsi şi la noi  ca şi pe alte siteuri „curate".  

Mutatis mutandis, nu înţeleg nici cum un apărător vajnic al plagiatorilor, despre care am facut vorbire, mai este tolerat  printre noi. Uităm prea uşor şi închidem ochii la tot ce a scris aici sau în altă parte şi la răul pe care ni l-a făcut. Ştiu, mi se va spune, a închide ochii,  nu înseamnă a ierta, dar poate fi considerat şi ca o consimţire tacită, mai ales de către cel împricinat.

Luate în ansamblu toate acestea, şi nu numai simplele declaraţii de susţinere, ar însemna cu adevărat o atitudine intransigentă de condamnare a plagiatului ca fenomen morbid în mica noastră lume literară.

Vreau să fiu bine înţeles. Ce am scris mai sus nu este o încercare de a plăti poliţe, este un adevăr pe care încerc să-l spun în felul meu mai frust IMC.