Povestea lui Sorin şi a Luanei (variantă)

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Din lunga cergă-a lumii în noapte se ridică,

Din tainiţe celeste printre cuvinte rupte

O lume de poveste pe-o lună ce abdică,

A noastră tânguire ce clipa vrea s-o-ndrepte.

Şi cu "a fost odată" începe o izbândă,

În măreţia faptei doar visul să pătrundă.

 

*          *          *          *

 

Se zice că odată, pe un mărgean de luturi

Ce a născut aievea în timpuri de pecete,

Grăunte de nisipuri în palide-asfinţituri,

Venise din iubire un prunc cu vântu-n plete.

Şi el crescu în taină în cutele de vremuri,

Feciorul ce-nvăţase în vrăji de amulete,

Misterul nemuririi cântate-n recviemuri,

Privind la el adesea şi Soarele din Ceruri.

Iar Luna cea Cadână îl lumina de-a pururi.

 

*          *          *           *

 

Fiinţă pasageră de vreme trecătoare,

În ape cristaline pe un botez de rouă,

Sorin era alesul din stelele polare

Ce îl dăduse soarta cu mâinile-amândouă.

Să apere de rele şi Răul să-l stârpească

Pe răsăritul zilei în lumea veche, nouă.

 

Sorin despică zarea-n a lui călătorie,

Cu paloşul de fulger străbate-n soare-apune,

Să lupte dar cu Răul, cu-a zmeului tărie,

Să izbăvească lumea - blestemul din genune.

Iar Soarele din Ceruri în lacrimi îl veghează,

Şi Luna cea Cadână îl strigă printre rune;

Pe un ciopor de stele gigantu’-ngenunchează,

Coboară trei sigilii la Poarta dintre Arce

Unde-l aşteaptă-n taină un astru fără rază -

Balaurul ce moartea din ceţuri o aduce.

Se prind în trântă-aprinsă dezlănţuind furtună;

Sorin cu-a lui putere încearcă să-l arunce

În alte universuri ce neguri despreună -

Să curme rădăcina şi Răul la răscruce...

Sorin, voinicul lumii, c-o albă stea cunună.

 

Se luptă orizontul cu timpul ce-l subjugă,

Cu cele trei sigilii ce clipe înfiripă...

Sorin înfrânge Răul şi-l leagă de o rugă

În noaptea de pe urmă, pe-a cerului aripă.

Şi cade între ape rănit de fierul sorţii,

Privind pe unda vieţii încrengătura morţii.

 

Iar Luna cea Cadână ce-l strigă între rune

Îl vede în iluzii fantasmă pe-al lui nume,

Cum moartea-l împresoară în neguri de furtune

Şi vrea să i-l răpească, să-l ducă-n altă lume.

Luana se preschimbă şi soarta lui răstoarnă,

În unduiri îl pierde, în bobul unei brume.

 

*          *          *           *

 

În ţara lui Aiete, Luana, fiică bună

Îl duce pe acesta cătându-i apa vie,

Să-i afle altă viaţă ce un destin adună,

Să-l uite iarăşi moartea în veacul ce-o să vie.

Pe-o lacrimă de lună Luana-ncet păşeşte,

La Poarta-mpărăţiei pe Dumnezeu găseşte.

 

Îl roagă cu durere El pe Sorin să-l ierte,

Să-i dea din apa vie durerea să-i îndrepte,

Să-l vindece de vrajă din vieţile deşarte,

Pe-o rază nepătrunsă iubirea s-o aştepte.

Să-şi regăsească dorul în ţara lui Aiete,

S-o caute în noapte strigând-o printre şoapte.

 

Iar Dumnezeu îi află unindu-i împreună,

Legându-i pe vecie în susurul iubirii;

Pe-o coamă de cometă, o vrajă mătrăgună

Îi duce pe tărâmul cel sfânt al împlinirii.

Ţinându-se de mână ei îşi privesc destinul,

În lumea dintre lacuri îşi află iar seninul.

 

 *         *         *          *      

 

Sorin şi cu Luana, rătăcitori pe-o punte,

Pe un tărâm de vise în culmile rotunde,

Îşi leagă legăminte pe vârful unui munte

Şi pe măiestre păsări ei pleacă în niciunde.

Pe firul de iubire în Soarele din Ceruri,

Pierdutele cuvinte hrisovul le ascunde

Şi zborul lor de vulturi preface în adâncuri

O dragoste de veacuri... pătrunde, te pătrunde!

Trăind în veşnicie într-un văzduh de cercuri,

În lac de curcubeie dorinţe să cufunde.

 

Cu Soarele din Ceruri şi Luna cea Cadână -

Sorin şi cu Luana... o lacrimă divină,

În alte vremuri însă iubirea lor regină,

În freamătul de vulturi o inimă alină.

În Lacul fără Funduri, pe creasta unui munte

Vin turmele s-adape o şoaptă eroină...

Povestea despre Soare şi Lună în cuvinte

S-o afle Feţi-Frumoşii cu sufletul fierbinte.

Sorin şi cu Luana... aşa erau  'nainte.

 

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Aşa este, Mihaela! Îţi mulţumesc de popas şi de cuvintele lăsate în pagină!

Complimente,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, domnule da Coza, de trecere! Mă bucur dacă vă încântă textul meu!

Consideraţie,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc pentru că l-aţi parcurs, doamnă Sofia Sincă. După cum aţi observat nu este forma finală.

Îl voi rescrie şi într-o altă variantă. Şi da, aveţi dreptate, se mai puteau alcătui cel puţin două tablouri aşa cum spuneţi dumneavoastră. Sincer să fiu, mi-a fost teamă şi aşa datorită întinderii şi subiectului.

În următoarea variantă, sper eu cea finală, voi adăuga cel puţin două strofe, ţinând cont de părerea dumneavoastră pe care mi-aţi expus-o aici.

Mă bucur dacă a plăcut în rest. Cred că se poate şi mai bine şi pentru acest lucru m-am hotărât să mai fac o variantă. Totuşi, trebuie să las puţin timp să treacă... dacă aş încerca să-l rescriu acum cred că m-aş învârti cam în aceleaşi expresii.

Complimentele mele,

[Mihaela Roxana Boboc]

Un basm impresionant! Inspirația a fost la cote înalte!

[Ion Lazăr da Coza]

Foarte interesantă și reușită interpretare a mitului!

Încântat cu deosebire.

da Coza

[Sofia Sincă]

Impresionant, frumos! Un basm scris cu multă sensibilitate despre soare şi lună. Se remarcă numele alese, nume derivate de la fiecare astru şi faptul că fiecare avea câte o atribuţiune de binefacere în univers, ca în orice basm. Apropierea de basmul popular este de asemenea o caracteristică a poemului, amintirea de Feţi-Frumoşi.

Aş avea o remarcă: luna merge la Dumnezeu şi-l roagă să-i dea apa vie lui Sorin, dar, nu spui că acesta i-a şi dat-o. După mine, mai poţi forma câteva versuri, o strofă cu învierea soarelui.

Iar Dumnezeu îi află unindu-i împreună, - mi se pare cam puţin. Dar este doar părerea mea.

În rest, felicitări pentru construcţie şi pentru stilul îngrijit!

Sofy

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Îţi mulţumesc de parcurgerea textului, Iolanda. Mă bucur dacă a plăcut!

Complimente,