din când în când intru în galeria mea cu tablouri

le scutur de amintiri șterg tristețile și așez soarele

în colțul  din stânga

apoi pornesc cu ele prin târguri

uneori sunt grele alteori mă ajută să zbor…

ai strecurat în coșul florăresei semințe de platan

să încolțească în sufletul meu

să înfrunzească  în inima ta

dar să nu cunoască explozia de miresme

din sânul duminicilor

niciun grădinar n-a…

Te întrebi de ce merg pe calea ferată

cu un pas înaintea zorilor,

de ce smulg toate buruienile așa încât să nu mai acopere speranțele

în goana lor printre spini,

și de ce arunc potcoavele cailor sălbatici

peste linia…

niciodată n-am știut cum se păstrează

emoțiile de ceară

am făcut figurine cu noi și acrobații de ținut minte am făcut

când pierdeam drumul îl găseam în sânul celuilalt

ca un greier cu vioară albastră

la școala de…

Unde te duci, iubire, de ești așa grăbită,

Nu simți că stai de veghe-ntr-o inimă ciobită?

Când ai plecat, desculță, pe ulița de sare,

Am adunat parfumul eclipselor de soare.

De ce-ai…

Cât de frumos au dat mugurii-n floare!

În pieptul tău e iarăși sărbătoare.

Azi duci pe umeri setea de lumină

Și-mbraci, adesea, trena de regină.



Nu ai nevoie de cetăți de seamă,

Tu ești bogată-n mângâieri de mamă…

Personajul era magic. În fiecare noapte spărgea pânza,

se furișa din tablou,

hoinărea prin sufletul meu

și punea deoparte culorile preferate.

A doua zi îl găseai la loc.

Parcă pierduse ceva, poate privirea uitată…

Și te-am iubit. Dar ce folos

C-am blestemat furtuna

Și-am îmbrăcat toamna pe dos.

Căzuse, parcă, bruma,

Iar mai încolo, peste iaz,

Tot alergând prin iarbă,

Un greier se dădea viteaz

Și își făcea de treabă.

Avea s-adune pași căzuți

Īntr-o îngenuchere,

Erau din ce în ce mai mulți

Și-aveau pe talpă miere.

Nu știu pe unde te-ai ascuns

Să stai la sfat cu vracii,

Dar știu ca-n zare, spre apus,…

Am împărțit emisfera boreală în două,

apoi am tras la sorți.

Dar s-a făcut ghem de culori și s-au încurcat;

de atunci nu mai recunoaștem toate promisiunile

ascunse în potcoave de lemn

la drum de piatră.…

Omul străzii verifică încuietorile orașului, și pavelele,

și castanii,  

sunt toate la locul lor, și sticla cu țuică în care-și îneacă bucuriile 

de demult,

așa i se pare că ursulețul de pluș nu l-a părăsit niciodată,

numai că s-a urcat în…

Când am auzit ciocârlia cântând la marginea ogorului,

m-am apropiat de lanul cu sunete

ca de un vârtej din care-ți alegi

două boabe năzdrăvane de grâu

abia încolțit

și acoperi, cu ștergarul bunicii, pâinea dospită pe brazda…

Pentru că purtam mai mereu în pumn câteva perle

și le strângeam de câte ori mi se frângea inima,

le-am înșirat pe o frânghie și am pus-o în calea hoților.

Nimeni n-a revendicat nimic,

i-am auzind vorbind, după o vreme,

și jurai că-s…

Dacă ar fi să-i țes ceva iernii,

i-aș face o cămașă subțire cât să i se zărească sufletul,

apoi s-o trimit în orașul cu portocale

și copii îmbujorați,

până la capătul digului pe care a mers mireasă

și înapoi,…

Toate nopțile noastre sunt la fel: ca vinul vechi într-un pahar spart

la beție. Așa mi-ai spus înainte de a face o piruetă

asemenea marilor dansatori

la flacăra felinarelor.

Atunci ai aflat că te strigam. Vocea mea se agăța de salcâmii goi…

N-am să uit episodul în care ghețarii au năvălit în torida liniștii;

au spart oglinda în care se pregătea,

zi de zi,

să-și picteze idealurile

și să pună câțiva bănuți de aur

în mijlocul aeroportului  unde se îmbarcau, de obicei, vise…

Auzi regii întrebându-se de ce nu ne-au plăcut

hainele pe care ni le-au dat la probă,

amurgul din pâinea soarelui

ori välul furtunii într-o vară sălbatică,

dar taci.

Ceva ar fi trebuit să le fie pe plac, zic ei,…

amintirile nu se rătăcesc niciodată

au o casă a lor

unde-și schimbă straiele

și mai povestesc de una de alta

acolo inima ta doarme ca o regină…

Cum te mai răsfeți tu și în seara asta, Lună,

ți-ai schimbat broderia cu una de sărbători,

mergi tiptil și urmărești potecile

îndrăgostiților de demult,

pentru o reconstituire a celor ce nu mai vin nici măcar

din întâmplare la…

Inima asta – o bijuterie într-un seif vechi.

Confortul ei – o icoană în care-și păstrează crezul.

Dacă ar fi să scriu cu ea, ar alege pietrele de râu. Dar când zboară...

când zboară poartă fulgul porumbelului

născut după triburi de cactuși.…