am auzit fulgii de nea

cântând la o chitară

îmbătrânită

urechile desfrunzite

mângâie tăcerea

am legat cerul cu pământul. Mi-am semnat

moştenirea pe colţul meu de lut

ca un resort

să mă-ntorc

când rătăcesc cu ochii în albastrul meu

şi uit de fericire

să mă-mbăt în clipa de nemărginire

(cu)prins de liniştea norilor ce dansează

în zbuciumul din mine.      

Cu tine-am învăţat să trec de primăvară

să-nmuguresc în ramuri de copaci,

şi când se-ntorc clepsidrele-ntr-o doară

mi-ai spus că mă doreşti şi cât mă placi.

Ne-am rătăcit pe drum în toamna ruginie

păcate despletite-n grabă din trecut,

şi-am aruncat clepsidra-n altă veşnicie

spărgând oglinzi ce nu ne-au cunoscut.

Am dat un sens emoţiilor pline de culori

legând de frunte curcubeie-albastre,

fără să…

facerea

am altoit tăcerea pe cuvânt

primul cuvânt avea culoarea luminii

cineva a zis iubire și s-a aprins soarele

altcineva a zis femeie

 și-au răsărit toate florile pe pământ

când Adam și Eva s-au…

astăzi te-aș  îmbrățișa

ca pe-o durere

 și ah dac-ai ști cât îmi doresc

 să mă mai dori o dată

 să-mi treci așa

 ca un junghi prin inimă

 să-mi duc mâna la piept și să te simt

să te simt ca pe-o durere

să mă transcenzi

 de  la un capăt la celălalt 

 astfel voi ști și eu că sunt 

 că n-am murit încă

 și că respir dureros de viu dar

 atât de mort

 după tine 

 arată-mi ploaia

 de iubire

 când norii

 își revarsă cascadele 

 arată-mi zborul clipelor

 ce trec  îngemănate

 odată cu noi

când

umplem zenitul

cu iubire

la început cuvintele o vor lua razna în palmele tale

prin liniile vieții îți vor săpa tranșee

vor purta războaie imaginare

mânjit vei sta o perioadă de toate sensurile alambicate

selecția naturală mai mult te încurcă 

nu-ți mai pasă prea mult oricum ar fi

odată ce-ai declanșat furtuna de gânduri

cu răsucirea tăcerilor în rănile pline ochi de…

Azi, o să privesc înainte.

O să te iubesc aşa cum eşti,

viaţă, cu bune şi cu rele.

O să las în urmă

ce am vorbit,

ce am gândit,

ce am făcut,

şi nu voi mai regreta.

Azi, totul o să se schimbe.

Îmi voi modela sufletul

după fericirea din lucrurile simple.

O să mă bucur de ceea

ce văd,

ce aud,

ce simt,

şi nu voi mai regreta.

Azi, o să te iubesc…

Şi nimic mai mult dar nici mai puţin Ignoranţa

ştie totul însă nu face nimic Tăcerea răstoarnă

toate cuvintele Nu pune totuşi poetul pe fugă

Ce urmează S-ar putea citi Sub fiecare lacrimă

hibernează câte-un poet Lăsat la voia poeziei

se îndrăgosteşte cu fiecare vers Înhăitându-se

cu proxima centauri cu târfa împăratului Istoria

îşi bagă nasul şi-n cele şapte arte Mă rog îşi ba

gă nasul ei muzical Ştiaţi că lucrurile nu visează

Păi cum să viseze…

Aripi de înger scutură globi luminoşi

peste timp şi uitare,

muzica paradisului adie în suflet,

dar mă întreb: „Cine sunt?”

Cristale de iluzii albastre

se sparg spumegând de malul cerului,

alcătuiesc forme rotunde,

le transformă în alţi globi.

Eşti acolo, te…

Caut un strămoș al trecutului viitor

în stare să anticipeze

ritmul hilar al pașilor făcuți de cultul pentru idioțenie

pe drumul care întreabă neantul

încotro merg făurarii de prăpăstii.

Mă pun la adăpost de riscul contaminării

cu idei extirpate

din lipsa de senzualitate a vieții

pe astrele căreia se înstăpânesc…

supărat de polemica lui cu sufletul,

a plecat pe cărări de stropi de dor,

să-şi culeagă îmbrăţişarea

din noapte,

să-şi sărute fruntea

brăzdată de îndoieli crescute

prin crăpăturile ivite

din soare,

arzând în rafale,

la lumina lunii.     

În stele-mi arde trupul şi-mi numără toţi anii,

Când toamnele în scrumuri ucid pe rând imagini,

Hlamide plumbuite pictează-n gri castanii

Şi frunzele sunt moarte... rescriu cenuşa-n pagini.

În stele-mi arde trupul o ploaie ruginită,

Prin albii gălbenite trec zilele-n angoase,

În vatră, un cărbune - o viaţă decrepită

Miroase-a nufăr negru... e carnea mea pe oase.

În stele-mi arde trupul o lacrimă de humă,

O…

coşciugul lumii atârnă

de mâinile cerului

ascultă cum se macină scheletul

prin morile gândurilor

curg răstignite pe clopotul alb

al cuvintelor toarse-n simţuri

pe zidurile transparente

se derulează ontologica zbatere

fiinţa ta se agaţă de avatarele soarelui

la porţile dintre secunde

nu încerca să…

 sunt destul pentru toate 

 și dacă n-aș fi

 m-aș mai naște o dată 

 de două ori

 de câte ori va trebui 

 din cenușa cuvintelor mele 

 pulbere de stele mă voi scutura

 peste gândurile

 visele

 fanteziile voastre cu dor de împlinire 

 așa mă voi întoarce

 prin fiecare pântec din care m-ați născut

 ca un fior

 ca o durere

 ca un țipăt al vieții

 viu de voi 

să nu privești pe fereastră

în fibra ei siliciul s-a impregnat

cu imaginea clipei de ieri

aruncătoare de ochiade peste al cincilea simț

sfărâmând cu dinții timpul

prin care umbli desculț

căutând sandale cu catarame de oase

bolovanii de-aici sunt bolnavi de perpetuare

păstrând în suflete umbre și urme

dâra albastră de sânge

e tot ce curge când sapi cu tot dinadinsul

în văgăunile mării moarte

ia de unde începe…

Acolo unde nu eşti tu,  nu este primăvară,

Sunt doar copaci îndoliaţi în toamna solitară.

Străine păsări se opresc şi îi jelesc în cântec,

În timp ce eu, ascunsă stea, singurătăţi despintec.



Acolo unde nu eşti tu, mor fluturi albi în zbor,

Luaţi vârtej, siliţi de nori să piară în sobor,

Mă sting şi eu de dorul tău, cu sufletu-n tornade

Şi-adun prin lacrimi şi tăceri tristeţile-n năvoade.

 

Acolo unde tu îmi eşti... e cerul mai aproape…

În gânduri se ascund tăceri;

Răscolitoare voci, caline!

Trezind din adâncimi dureri

Mă poartă azi prin caudine.

Trăiri de care vreau să uit

Îmi macină singurătatea,

Mă simt precum un bântuit

Ce-şi caută identitatea!

Rătăcitor prin univers

În căutare de…

Înlănţuită de marea ochilor tăi

alung tristeţea în hăuri de smoală,

îmi colorez aripi de lumină

şi zbor prin unghere de suflet,

mă înalţ cu gândul împlinirii

acasă.

Flăcări de speranţă îmi mângâie trupul…