Viaţa-i gâtul unei lebede cântând doar sub
ghilotina visului Printre zăbrelele norilor luna
rămâne fotografia primului sărut Optimiştii nu
mai încap în leagăn chiar de la prima oră Totuşi
scepticii îşi cioplesc în continuare cele mai
fotogenice cruci Şi-n virtutea tuturor abisurilor
condiţiei umane stelele se-aruncă din cer una
câte una Un singur mormânt îşi mai face
conştiincios cotidiana gimnastică de înviorare
Celelalte din pricina eternităţii sunt deja prea
obeze Nepăsător îngerul atomic se joacă
de-a v-aţi ascunselea cu singurătăţile noastre
cele mai intime derbedeul
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ (II)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE