Erezia nimicului cotidian

[Costel Zăgan]

Şi nimic mai mult dar nici mai puţin Ignoranţa
ştie totul însă nu face nimic Tăcerea răstoarnă
toate cuvintele Nu pune totuşi poetul pe fugă
Ce urmează S-ar putea citi Sub fiecare lacrimă
hibernează câte-un poet Lăsat la voia poeziei
se îndrăgosteşte cu fiecare vers Înhăitându-se
cu proxima centauri cu târfa împăratului Istoria
îşi bagă nasul şi-n cele şapte arte Mă rog îşi ba
gă nasul ei muzical Ştiaţi că lucrurile nu visează
Păi cum să viseze domnule
Dacă nu dorm niciodată Degeaba le încântă
greierul cu scripca lui digitală Nişte capitaliste
şi lucrurile astea atât şi nimic mai mult

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

[Angi Cristea]

,, Sub fiecare lacrimă 
hibernează câte-un poet " Postez pe Facebook

[Ion Lazăr da Coza]

Rolul ereziilor e să răstoarne axiomele, se pare.

da Coza

[Sofia Sincă]

Cotidianul ca obiect de sine stătător. Noroc că poetul îl poate terfeli în cuvîntul prozo-poemelor și o face cu menirea sa. Aduce emoții și vibrații cititorilor.

Mi-a plăcut și această erezie.

Sofy

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Ignoranţa
ştie totul însă nu face nimic Tăcerea răstoarnă
toate cuvintele

Sub fiecare lacrimă
hibernează câte-un poet

Un tablou pe cât de real pe atât de dureros.

[Ana Cîmpeanu]

aşa suntem noi poeţii, lucrurile nu visează, noi da. Simpatică ironia din final!
hibernează câte-un poet Lăsat la voia poeziei
se îndrăgosteşte cu fiecare vers