e o agonie  

care se zgârâie continuu de noi

până la  sângele pietrelor înflorite în stele

până la singuratatea din ochii ultimului gând

până la nimic nimic i se spune

pâna la totul dumnezeu i se spune

în timp ce oasele  pașilor ei de ceas

ruginesc în fiecare urmă

pe care clipa ascuțită la mers

le înfinge

în spatele…

În surogat de gară ne-nvârtim,

În carusele moi, de albă ceară,

Înşiruiţi ca într-un acronim,

Bezmetic vânt ne ară, iar ne ară.

Când cerului flacără-i sunt, tu eşti

Pământului în lanuri caldă ploaie,

Cu licăriri în cozile de peşti

Firimituri de ochi se întretaie.

Mai am un demon încă, nenăscut,

Pastelul orb îmi rumegă privirea,

Cu şine paralele-n aşternut

Îşi tânguie femeia nemurirea.

Nedezlegate gările…

pe mine să nu mă numiți poet 

numiți-mă luni 

marți 

poate miercuri 

sau chiar joi 

dar niciodată vineri 

ca niște naufragiați 

la malul cuvintelor mele 

sâmbăta de altfel 

se mai…

 VISE COAPTE

am să-mi rătăcesc printre frunzele toamnei

firul auriu ce mă trage spre axul balanţei

vin vremuri de crivăţ

clepsidra zilei aproape îngheaţă

doar ceaiul de dimineaţă mai poate salva temporar

speranţă uitată într-o fostă cutie de bijuterii

o fărâmă de şansă

poate şi mâine…

o efigie

un soare orbitor ca o muzică

bate-n vitraliile dragostei o efigie cerească

himerele fug cu noaptea

și rămâi doar tu lunecând prin vise

ca un ochi al pustiului

spre…

În timpul ce trecea,

vântul şuiera

zburdând indiferent

prin vâltoarea

dezamăgirilor vieţii.

Idei vagi

sub lumina crudă.

Licăririle amurgului

aruncau dâre

de lumini colorate

picotind

la marginea apei

în tonuri… cărămizii.

Primăvară de cleştar

mi-ai pus sufletul pe jar

Cum se-nalţă soarele

cântă iar izvoarele

Cântă ca nebunele

înroşindu-şi strunele

 Costel Zăgan , Ode…

ochii tăi

iezere cristaline
arcade

tremurând umbre

glasul tău

șoaptă-n rugăciune
îngenunchind

tăcerea liliecilor

împietriţi

în parfum

obrajii tăi

bujori în explozie

orgasmică

delir al iubirii
ce-și râde hohotul

extaziat în surâs

gura ta

dulce păcat

de cireaşă coaptă-n sărut

astfel inspirat Dumnezeu

a modelat coasta...

niarne*

atâta luminǎ-mi curge pe piele

ȋncȃt

trupul mi-e pictat ca o frescǎ

privește

mǎ despart de mine

printr-un culoar

ce duce la templul cuvintelor

la-nceput

orice cuvânt

a fost un semn…

Pot dezerta din această iubire

soldat cu ochii plânşi

căruia mereu i-a fost teamă de flori

o cadenţă pierdută-n dorinţe

vis sângerând prin ploi nesfârşite

epoleţi cu însemne de dor

unul lângă altul aşteptând prima stea

să răsară, să cadă

şi totuşi frumoasă rămâi ca o biserică

unde sufletul păcătuieşte

soldat în altar cerându-şi iertare

se dă stingerea primului foc aprins

două flacări rotindu-se, unindu-se

ridicându-se pe trunchiul…

Cândva ţi-am spus că sunt stea căzătoare.

Pe cerul tău am luminat intens

Un vis brodat cu linişte de mare.

Să crezi în noi e poate un nonsens:

Tu umbră, eu o rază călătoare

Cu timpul scrijelit de limitări

Ne-am spus poveşti pe-un val de întâmplare

Ne-am mângâiat pe răni, pe aşteptări

Şi-am picurat atâta duioşie

În zâmbete ce se scriau cu dor

Rostogolind prin praf de fantezie

Atâtea încercări…

                                                                                                      Motto: Uneori cărțile se scriu din cărți...

Este sau nu este PLAGIAT? Noi spunem că da. Autorul are posibilitatea să se disculpe aici.

catrene de primăvară

Sună dangătul tăcerii

Glasul dulce- al primăverii,

Picură suspinul lunii

Peste cumpăna fântânii.

În grădina mea de vise

Se aude pare-mi-se

Îmbrăcat în foi de aur,…

nicio apă nu devine ascultare şi tâlc

precum apa cerului

pe care cheile enigmelor plutesc

în numele mamelor ce au înmulţit îngerii

în viitorul verb îmi vor cina în poală

ducând vorba de vine

în buzunarele purtătoare de rândunici

orgoliul va sonda arta rostirii

nu-mi va fi menire

între formele relative

trec prin încercările lumii fără hartă

arhitectura deduce

secolul şi arta…

Mistuindu-se

încet,

căzut

pe gânduri,

ochii păreau

că se ridică

spre tâmple.

Cu bărbia

proptită în mâini,

urmărea cu gândul

lovindu-se de vânt,

viaţa clocotitoare

separată …în bucăţi.

dorm… pe rând

gând în gând

cade blând

adormit

împărţit

şi dorit

de îmi ceri

primăveri

luciferi

flori de meri

le ceri când

rând pe rând

vrând nevrând

cerşim ploi

peste noi

ploi şuvoi

ploi de mai

« clipă,stai ! »

clipă, stai !

somn nu ai

dar nu-i bai…

somn nu ai

amândoi

gene moi

peste ochi

un deochi

ochiul stâng

nu îl plâng

că e drept

să…