catrene de primăvară

[ION IONESCU-BUCOVU]

catrene de primăvară

 

Sună dangătul tăcerii

Glasul dulce- al primăverii,

Picură suspinul lunii

Peste cumpăna fântânii.

 

În grădina mea de vise

Se aude pare-mi-se

Îmbrăcat în foi de aur,

Noul musafir, un graur.

 

Sună clopotul cel mare,

Asurzind întreaga zare,

Luna cu penetul vechi

Și-a pus cercei la urechi.

 

De pe cer drăguța lună

Cade noaptea în fântână,

Iar ielele cu ulciorul

Vin să-i soarbă iar izvorul.

 

Primăvara asta șuie

Are șolduri de duduie,

În haine de peruzea,

Te-ai îndrăgosti de ea.

 

Pe sub nucul din grădină

Se-aude o violină,

Cântă –n notele profunde

În dulci sunete de unde.

 

Peste tot numai lumină,

Florile râd în grădină,

Nu-i pustiu și rele nu-s,

Unde dorul mi s-a dus,

 

Stele cad ca niște lacrimi,

Izvorâte dintre patimi,

În paharul meu de vin,

Ce îl beau și ți-l închin.

 

Ți-l închin ca un pocal

De miracol din astral,

Că din pânza de atlas

Goală tu mi-ai mai rămas.

 

marţi, 19 martie 2013

 

 

 

 

 

[Gabriela Grădinariu]

 Muzical , ușor euforic  și totuși...

[Vasilisia Lazăr]

Picură suspinul lunii

Peste cumpăna fântânii.

Plânge-un pui de ciocârlie

Sus pe cumpăna fântânii

Catrene plăcute care ne aduc primăvara în suflet.

corect: atlaz (atlas e altceva)

[Sofia Sincă]

Versuri luminoase şi muzicale care relaxează cititorul. Trăire, veselie, un alt început care ne atrenează şi pe noi.

Am citit cu încântare, Sofy!

[Chris]

Foarte frumoase aceste catrene!