fotograf al stărilor

reușești să așterni un peron pe tâmplele cerului

mă fură infinitul în ochi nepereche

și-n înțelesuri străine…

NIMB  -  FÂNTÂNA  ZILEI

pipăi arsura care despică

hotărârea de-a păşi chiar şi despădurit

pe marginea năucă a zilei mă las înghiţit

pic cu pic de caldarâmul încins

ritualul gesturilor mărunte

limbi de şarpe înroşesc dual…

Numai cu tine vreau să fiu mereu

Să ne iubim o viaţă întreagă,

Zilnic să fi soarele meu

Pe cerul minţii că mi-eşti…

Hai, iubito,

Hai, aruncă zarul

Poate îţi scade

Valoarea

Pe piaţa gri.

Să pot să te cumpăr

Cu un plictis

Sau două.

Hai aruncă zarul – 

Tu eşti un dumnezeu

În care nu mai cred

Demult.

la cosmetice se îmbulzeau cu toţii

era promoţie pentru fondul de ten

unii sperau să-şi acopere frica de Dumnezeu

alţii hoţiile din anii cu secetă

când poporul caută schimbarea unităţilor de măsură

pentru istorii închise în manualele uzate

forţează norocul

trecând la reciclarea propriilor nevoi

în tomberonul cu foamea pe tichete

se ascund câţiva lucrători de la salubritate

ei spală zilnic…

Ce să scriu?

Cum să scriu?

- Mângâierile, culorile, simțurile,

 lumea din afară și dinăuntru.

Ceva stă ascultând,

dincolo și aici,

peste orizont lângă tine

și mult prea aproape,

confundându-se, lângă mine.

Am pierdut codul

tuturor scrierilor

de aceea uneori

schimb simbolurile lumii concrete,

către întâmplări

mirosind a roșu,

pentru că din întâmplare

și uimitor

trandafirii au uitat parfumul.

Lucid și grăbit mă…

Cioburi de întuneric sar

Din vârful muntelui.

A  urcat cerbul

Cu potcoave de lumină

Coarnele  rămuroase au sfâșiat noaptea,

Desantul zorilor...

Stânca în cerbicia ei milenară,

Freamătul copitelor, toacă,

Peste râpele cu afini,  

Slujbe  în schitul toamnelor

Pe  altarul  florii de colț.



Se bate utrenia cărărilor neîncepute.

O mantie... de general,

Zorii îmbracă versanții

Stampe epocale.

Ca dintr-o magie,

Verde,…

împărţim monedele strivite de maluri

şi nu văd

în ce parte a gândului stai

zbătându-mă în străfunduri

învăţ să aleg ieşirea

în sinele căutărilor

braţele cenuşii ale învinsului

deschid pereţii brumelor

din nucleul sângelui alb

un zgomot…

Noapte de primăvară,

înfiorată de…

Adevărurile noastre la pământ se zvârcolesc.

Ceaţa vrea să le ascundă.

Nu ştie…

Lăsați-mi sufletul să plece-n libertate

Și despicați-mi trupul ce-l ține ferecat,

Cât suntem simple umbre în veșnicii uitate

Și nu ne-am găsit rostul prin clipe căutat.



Dați foc rubinelor sub arcul unei pleoape,

Cât viața-i o minciună lăsată pe pământ,

Și puneți asfințitul tăcerea să-mi îngroape

Odată cu tristețea din ochii unui sfânt.



Rupeți-mă-n bucăți și dați-mă uitării

Fără păreri de rău cât vrerea a mea este, …

ce frumos cântă

 știu că o auzi 

 ne sincronizăm perfect pașii

 nu știu cere mai mult

 …iertare

 fiecare atingere a gândului

 deschide alte porți

 chiar și porțile tăcerii

 poartă chipul tău

 eu nu sunt Dionis

 spuneai

 nici eu Sheherezada

 dar suntem scânteie în ceața ultimului fruct

 șuvoi de fluturi

 ploi

 voi știți că cea mai puternică 

 dovadă a înfloririi este…

INFINITUL  UNUI  FLUTUR  CE  RESCRIE  LUMEA

* tuturor celor ce caută şi-ntreabă *

cine mă-ntreabă spre ce răsfrânge spaţiul o chemare 

cine se caută pe cine găseşte

fluture…

speriat urc

în jos mi-e frică

să privesc adâncimea ta

 niciodată n-a avut

ceva orice de pildă

o inimă mare pe care să cad

cu mâinile ridicate

ca într-un zbor

urc lumina e numai

în mintea mea roşu orange galben

verde albastru indigo violet

treptele cerului sunt rulante

ca tine nu mai e nimeni

în mine pentru cine să adun

trecuturi colorate în urna

celor vii demonii cu care…

Doar poezia mi-aduce alinare

în sufletul atât de pustiit

e calea ce-o prefer s-alung durerea,

anestezia dorului…

RĂDĂCINI DE ŢARĂ

Părinţii visează copii

cu aripi de vise...

Îi învaţă primul zbor,

pentru a atinge,

piscul gustului de lapte

din ţâţa mamei...

Visează copii

cu ochii de mare...

Îi învaţă cum se culege nisipul

dragostei de ţară

dintre pietrele mari,

hotare strămoşeşti.

Îşi visează copiii

Rădăcini de Copaci...

Coloane ale infinitului…

Ars poetica lumilor

cine mă ştie

cine mă cuprinde

sub ce pecete s-aşterne lumea în mine?



din muzeu ochiul de privit minuni

erodează dureros ţărmurile cu fiecare miracol

decojit de haina sacerdotală

inima se scurge şi respiră clepsidre încenuşate



mă iau de la capăt în…

a rămas un sunet slab

nu-i mai simt greutatea

ai reușit să mă îmbraci în alb

să pot strânge lumina la piept până nu-i mai rămâne cer

 

voiam peste strigătul arborilor

să mut zile

să cer iertare anotimpurilor

 

acum ești aici

cu zâmbetul celei mai duioase povești-ofrandă

pâinea zilei este a mea

atât de pură

încât pot crede în foamea codrilor

și-n nesfârșirea poveștilor

o împart cu tine până la ultima înghițitură…