Din uluirea vieţii, întinşi pe coasta zării...

teribil în memorii hidoase trupuri cad.

Pe ceruri desenate de zgura aşteptării,

şi în prezent dorm vise ca în zadarnic vad.

Pe-ale inimii liane, nebuni în miez de seară,

dintr-o neştearsă ură prin defilări…

Sub cearcăn de vise zdrobite,

cu trup zburător ce atârnă-n abrupt…

adâncul de cupru ce-nchide

amurgul de flacără vie,

tărie deşartă… viteză de sunet,

exişti ca un gol veritabil!

Potcoavele-ţi albe tocite-s de Frâul

ce-n ultimul…

Atac de cord

ultimul meu gând înainte de-a adormi

moartea din mine

va fi către rana ta prea mare să-ţi poţi înghesui între coaste

atât efemer vindecător

prizonier al situaţiilor nerezolvabile…

ÎNGRĂŞÂND  SPAŢIUL

  *  Gabrielei Z.  *

„fi mai scurtă”

 - ai şoptit -  şi  privirea aburea spaţiul dintre noi

prizonieră căzută într-o hipnoză pasageră

câinii de prerie îmi latră pe urme în…

Cu ţigara

atârnâdu-i printre buze,

a încreţit pielea frunţii.

Scria în gând

cu litere fără înţeles,

printr-o mişcare

de rotaţie controlată,

cu vocea stinsă

în echilibrul

somnului nocturn:

tăcerea trebuie ruptă…

Să nu ucideți curcubeul cu privirea

Nu-i presărați culorile pe pleoape,

Lăsați-l să își ducă prin zare rătăcirea

Și-l veți simți de suflet mai aproape.



Veți ști ce-seamna cântec după ploi

Și farmecul în zbor la păsări călătoare,

Ce pe sub arcul lui se duc de lângă noi

Ca umbrele uitate prin stele căzătoare.



Păstrați-i de puteți, frumoasa-i arcuire

Și dacă universul ar deveni un vis,

Să nu-i ucideți clipa în scurta-i…

Sufletul se născuse copac  în mijlocul unei păduri  înverzite de gânduri

Copacului îi crescuseră aripi din visurile cuminţi ale unei păsări de foc

Pasărea se stinse în ochiul  de azur al  norului  ce întemniţa un  cer de  soare

Norul  se scurse în zâmbetul  ploii cernute  peste marea croită din valuri de nu –mă- uita

… Sufletul  alb rătăcea-n formele unor chipuri - gând de culoare

NACELA  MAGIILOR

 Să nu mă-nghită interstiţiul

dintre memorii

a trebuit să iau o cină de realitate

văzduhurile pot să strieze cu aripi vibraţia zilei

legate cu sfori de iubire de inima mea

nacela tuturor magiilor...…

Iubito, îmi număr

Speranţele

Ca şi cum aş face

Un inventar al

Oaselor mele

Căci nu mai ştiu prin ce

Tranşee vreo schijă

Mi-a amputat un picior,

O mână sau prin ce parte

Mi-a zburat calota

Craniană. De fapt, nici nu

Ştiu câte războaie am făcut –

Mă tot mutau de pe un

Front pe altul

Şi mereu murmuram ca pe un refren

Din imnul

Naţional:

„Parcele hotărăsc, în cinicul lor…

Cade neantul pietrei peste fruntea plânsă

de alintul dulce-al strigătului mut,

sorbind ploaia cald-a stelelor pierdute

şi-un ocean de perle dintr-un ochi demult.

Cu abisul Lui, arzând molecule de neexistenţă…

Sunt aici un lagăr al ochilor…

Curat-necurat... prin altarul simţirii,

vii ca un demon de stinse ecouri.

Cu-n râs orbitor din negura firii,

prin tainice spaţii, cazi ca din nouri.

Să mă îngropi mai jos de cuvânt,

ucide-mă blând într-o eternă visare,

măcar să nu ştiu de ce, până…

UN DANGĂT TRIST STRĂBATE-N UNDE ZAREA...

Un dangăt trist străbate-n unde zarea,

E semn că terminară-a vieţii artă;

Pleca-va cine spre o altă hartă,

Şi-a cui o fi fiind astăzi chemarea!?



Avem toţi pământenii-aceeaşi soartă,

Nu ştim când programată-i de-ntruparea,

Pe satu-ntreg se-aşterne întristarea,

Că fi-va zăvorâtă altă poartă...



Se va-nălţa spre ceruri lin cântarea,

Pe calea spre lumină-n dulci fiori,…

de vise

nu vor fi niciodată un întreg

dacă zimţii de lumină ai unuia

nu se potrivesc

în angrenajul de strălucire

al celuilalt

şi tot timpul îşi vor potoli setea de culoare

în curcubeie vecine

căutând altceva

îşi vor putea fi aripi pe-un trup de rutină

prelungindu-se

doar pe axa slăbiciunilor

pentru un veac de-ncercare

dar niciodată în acelaşi balon de săpun

spre…

Sătul

de repausul impus,

mişca buzele ca atunci

când ţi le usucă vântul

tăind conexiunea cu segmentele logicii.

Lăsa să i se ivească probleme

cu voia sa.

I se putea întâmpla orice…

ciute magice pe versanţii aburilor

senzaţia udă

îmbracă ochiul duhului

de mii de ani corabie de sunete

pe valurile cuvântului

edenul limbii îşi va întoarce grădina

cu braţele-n umbre degerate

şi cine va mai cânta durerea furtunii

cu visul…

Şi dacă singură-am urcat

Pe muntele de sare,

Aveam un crez de căutat

Cu umbra-n depărtare.

Din vis curgea râu absolut

Şi parcă era seară

Sculptată într-un cântec mut

Cu suflet de vioară!

Pe gândul dinspre răsărit,

Un călător sihastru

Picta un cântec de argint

Cu iz de dans albastru.

Avea veşmânt de dor uscat

În alb de lăcrămioare,

De ce-ai venit? l-am…

Erotică

                                    Înlănţuie-mi trupul în rugul iubirii,

                                    Duminici să-mi cânte sfios la ureche,

                                    Mireasmă divină umplând trandafirii

                                    Ce spinii-şi răsfaţă-n grădina cea…

că acest zbor este amăgire

 știu

 dar nu-i pot rezista

 este prima dată când ploaia vine îmbrăcată-n alb

 până și gândurile-i sunt albe

 privește clipa ce frumos întinerește sub fiecare atingere

 când prinzi și tu de ea

 una din jumătăți va rămâne să scoată apa din dogoarea nisipului

 următoarea este departe

 dacă există

 sunt o Fata Morgana din stânca nădejdii

 îți piaptăn câlții ninși

    trupul…

O șoaptă-a sângerat când buza mi-am rănit,

Privid cum plâng pereții în umbre de lumină,

Mi se părea că-i ziua topită-n asfințit

Iar mâna printre gesturi era doar o străină.



Am pus la tâmplă gând legat de-o amintire

Să nu se-ncurce-n riduri cu anii ce-au trecut,

Și te-am strigat să vii din lunga-ți rătăcire

Să-ți pot lăsa în suflet, al ochilor sărut.



Iubirea mea de-o viață, pierduta mea de ieri

Se-ntunecă prin iarbă iar norii…