că acest zbor este amăgire
știu
dar nu-i pot rezista
este prima dată când ploaia vine îmbrăcată-n alb
până și gândurile-i sunt albe
privește clipa ce frumos întinerește sub fiecare atingere
când prinzi și tu de ea
una din jumătăți va rămâne să scoată apa din dogoarea nisipului
următoarea este departe
dacă există
sunt o Fata Morgana din stânca nădejdii
îți piaptăn câlții ninși
trupul muribund
tu știi asta
știi să tragi de munte să faci loc clipei să dea buzna
poporul tău să fie sceptru la poarta degetelor
să împarți bilete
alb pentru aură
nimb
albastru pentru pasul din față
sub tălpi muguri
totul și nimicul
tremurul
prind viață
urcă
urcă
nu mai sunt trepte
pământul e grăunte
mareea crește sub pleoape un altfel de râu
…iubite
nu fi trist
imensitatea dorului
carnea lui vie
nu știe să facă diferența
între cădere
sau zbor
Adaugă un comentariu
multumesc da Coza, multumesc Vasilisia...am reformulat...sper sa fie bine
Superb, Maria!
nu știe face diferența > nu știe să facă diferența
Aşa cum ne-ai obişnuit - superlativ.
da Coza
multumesc din suflet dragii mei...cu drag de voi!
Superb text ai alcătuit Măriucă!
Ai reuşit să trezeşti fiori, să induci înaltul şi căderea, deopotrivă. Cititorul simte pragurile dar şi sensibilitatea sufletului tău fragil.
Cu deosebită admiraţie pentru acest exerciţiu, Sofy!
sunt o Fata Morgana din stânca nădejdii
îți piaptăn câlții ninși
trupul muribund..
muguri și alb intens...
admirație!
tu zbori frumos!
privește clipa ce frumos întinerește sub fiecare atingere
delicat ca o adiere a clipei...
multumesc mult Miha...asta este ultima poezie scrisa...pana in septembrie pauza...
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE