. crezi că nu știu

[Maia Maria]

că acest zbor este amăgire

 știu

 dar nu-i pot rezista

 este prima dată când ploaia vine îmbrăcată-n alb

 până și gândurile-i sunt albe

 privește clipa ce frumos întinerește sub fiecare atingere

 când prinzi și tu de ea

 una din jumătăți va rămâne să scoată apa din dogoarea nisipului

 următoarea este departe

 dacă există

 

 sunt o Fata Morgana din stânca nădejdii

 îți piaptăn câlții ninși

    trupul muribund

 

 tu știi asta

 știi să tragi de munte să faci loc clipei să dea buzna

 poporul tău să fie sceptru la poarta degetelor

 să împarți bilete

 alb pentru aură

 nimb

 albastru pentru pasul din față

 sub tălpi muguri

 

 totul și nimicul

 tremurul

 prind viață

 urcă

 urcă

 nu mai sunt trepte

 pământul e grăunte

 mareea crește sub pleoape un altfel de râu

 …iubite

 nu fi trist

 imensitatea dorului

 carnea lui vie

 nu știe să facă diferența

 între cădere 

 sau zbor

[Maia Maria]

multumesc da Coza, multumesc Vasilisia...am reformulat...sper sa fie bine

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Superb, Maria!

[Ion Lazăr da Coza]

 nu știe face diferența >  nu știe să facă diferența  

Aşa cum ne-ai obişnuit - superlativ.

da Coza

[Maia Maria]

multumesc din suflet dragii mei...cu drag de voi!

[Sofia Sincă]

Superb text ai alcătuit Măriucă!

Ai reuşit să trezeşti fiori, să induci înaltul şi căderea, deopotrivă. Cititorul simte pragurile dar şi sensibilitatea sufletului tău fragil.

Cu deosebită admiraţie pentru acest exerciţiu, Sofy!

[gina zaharia]

sunt o Fata Morgana din stânca nădejdii

 îți piaptăn câlții ninși

 trupul muribund..

muguri și alb intens...

admirație!

[Any Dragoianu]

tu zbori frumos!

[Bonnie Mihali]

privește clipa ce frumos întinerește sub fiecare atingere

 

delicat ca o adiere a clipei...

[Maia Maria]

multumesc mult Miha...asta este ultima poezie scrisa...pana in septembrie pauza...