a nins ...

şiraguri de perle

ce leagă iubiri de etern

se deşiră-n  tăcerea din vis

şi clopote bat

într-un suflet de iarnă

a nins ...

sub nămeţi

primăveri sădesc   necuvinte…

în urma ta căldura alintului

dă-n flăcări

 

misterul buzelor îl închid în şoapte

uşa viselor se deschide

şi-mi străbate cerul frunţii adiind culori

 

nu te mira iubite că-ţi petrec vioara valurilor

acompaniind cerul

cu urmele lutului meu

 

este cald

 zâmbeşte...

 

iţi surâd

te dor

mă dori

şi-n lungul sărutului sădim panseluţe

 

aplec genunchii

ca să-nvăţăm cum se clădesc promisiunile…

te port încrustat pe rever

să ai grijă de mine

de răni

nu se lipește nici uitarea

în care anotimp

vom dansa

în care ne-am pierdut pașii

care brațe mă ascund

în umbra picturilor

când

unde

culorile sângerează

dansăm

se dezice ritmul

de clopoței

de moartea fluturilor

de zei

o singură noapte

să ducem iubirea până în…

ambra mitului crud

două fântâni şi o singură apă

acelaş izvor

şi ca să-ţi sorb sărutul nepregătit

din buzele…

A nins din nou în gândurile mele,

Și prin amurgul viselor a viscolit,

Simțind cum toate gesturile-s grele

Când toate-ncep și azi cu alt sfârșit.



Pe lângă ridul frunții fulgii se rotesc

Privind cum lăcrimează o tăcere,

Când dincolo de suflet nu-și găsesc

Răspunsuri înflorite-ntr-o durere.



Sub pleoape-aceleași păsări zboară

Purtând cu ele zbucium pământesc,

Când toate ca-ntr-o iarnă se coboară

Să plângă-atât de trist…

pe fereastra cu umbre

ai scrijelit cu unghiile roase

conturul nopții la margine de resemnare

în cadența șoaptelor aprinse

de nostalgia lui septembrie

ți-a albit liniștea în singurătate

și frunzele de alun

ți-au îngălbenit verdele ochilor

pe drumul acceptării

îndoliat cu depărtarea ei

ai botezat cu buze înmuiate în amurg

un roșu rece

de aducere aminte

și-n locul secundelor brăzdate de golul ei

ți-ai înhămat toate…

TIMP ÎNCREMENIT

a încremenit timpul

obosit să mai meargă pe clipa mea

boţind-o

aerul e nemişcat

ochiul sticleşte

nimic nu clinteşte axa miracolului

dacă dau foaia mai parcurg

încă o existenţă

timpul încă aşteaptă

împietrit

de la sursa dintâi nu vreau…

E o secetă atât de mare că

De o vreme

pomul iubirii noastre

s-a uscat

şi nu mai da roade

iar fructele sale

au devenit amare şi seci

E o arşiţă atât de profundă încât

apa lacrimilor tale

a secat în fântânile ochilor

iar tu îţi plângi…

Cu ochii

injectaţi

până în străfunduri,

a tăcut îngândurat.

În naivitatea sa

a trimis

un râs batjocoritor

pe deasupra capului.

Începuse să se abandoneze…

Îmbrățișază-mi frigul,

din mirare

doar valurile lovesc țărmul

dormind cald

sub orizontul sângeriu

unde soarele se abandonează mării.

Briză mirosind a perle

și chemări neștiute

înspumează valurile

și face să vibreze

profilul tău subțire

și atât de sălbatic,

cuprins de această zi în declin.

Te voi vâna

cu privirile și simțurile mele,

atât de nesupusă

și mândră

lăsându-ți urmele pașilor

peste nisipul plajelor…

Doamne, ce ploaie!

Poetul,

Kamikaze  în oceanul  valurilor cubice,

Valurile cu... bice lovesc surd,

Fără țărmuri  de milă.

Bula de oxigen

Ține-n taină, încă, titlul și punctul

În sertar.



Apoi

Căderea, în valurile  sferice, în aburii

De la  malul nopții,

Lumina farului se zbate  ca un pescăruș lovit

Și plonjează în



 Triunghiurile adâncimilor, sepiile mișună

 Pline de cerneală simpatică,

 Și de aici,…

altădată te-ai fi mirat

că pot urmări valsul celor doi nu

când pe umărul stâng…

Îmi vine atât de greu să-ți recompun chipul 

  

 tu care exiști în a doua mea tăcere... 

  

 și stai ascuns în carnea morții mele 

  

 și-n sângele meu ca nisipul... 

  

  

 tu care ești și dincolo de mine- 

  

 numai cムpoate n-am meritat 

  

 sau n-a fost sortit 

  

 sărutului meu cu pas șoptit 

  

  sムfie legat de tine cu-adevărat...

 

 

 mi-s întrebăƒrile mereu zidite …

totul se petrece în mintea mea, știu 

  

ca-ntr-un cântec de inimă albastră 

  

 toamna are zâmbetul durerii ascuns 

  

ce mai caută vara în toamna noastră? 

  

 ai luat cu tine tot, de la toamnă ce vrei? 

  

ce-a fost de spus s-a spus 

  

 dacă-mpreună n-am putut hipnotiza dezastrul ei 

  

 asta nu dă la toate răspuns??? 

  

  nu mai știu ce e amăgire și ce e adevărat... 

  

ascund sub frunze durerea…

 înșirate de la lobul urechii stângi 

 cu atingeri ușoare

 până la cer și înapoi  

 fără chipuri desenate pe umeri

 șoapte care umpleau golul pernei

 s-a sfârșit începutul

 cearșaful grădinii mustind de parfum

 cade

    cade într-un zbor lin

 după ultima sentință 

 dată dulcelui

 deschiderea aripilor

    mă înlăcrimează

 pământul 

este tot mai mic

 de…

visul meu

așază vorbele cu fața înspre zid

zid tău

o durere în piept

de care nu se mai molipsește nimeni

eu

 privire atârnată între da sau nu

tu

lumina între eu si tu

după un somn lung

sculptezi aripi sub gene

și împingi agale șoapte

la nunta florilor de salcâm

poteca urcă șerpuind

începe povestea

veșnicul tablou rămas mat

își vindecă…

 VIBRAŢIE

Lui Darie ce se merge pe lama pumnalului

în căutarea lumii şi a mea limbile încep să se-ncurce

înţelesurile cad atrofiate din rădăcina cuvântului

carnea se revoltă şi-ncepe din diguri

să scuture…

 DEZBRĂCATĂ DE UMBRĂ

mă mişc şi respir în ritmul planetei

dar mă sprijin din ce în ce mai mult pe-o notă

ce n-o încape portativul

androginul din mine pleacă din ce în ce mai mult

în misiuni de explorare pe partea întreagă a cuvântului…

Motto:

In vino veritas

Turnaţi să bem, e ora veseliei

Şi cupa plină să o dăm pe gât

In toamna, Doamnă a melancoliei,

Turnaţi să bem să treacă de urât.

Turnaţi să bem, la porţile prostiei,

În vin stă adevărul zăvorât,

Turnaţi să bem, e ora veseliei

Şi…

ca şi înainte de trup

ca şi înainte de reci plecări argintate

e pasarea cu zborul de dincolo de vis…